Alimentaţia artificială a sugarilor

Alimentaţia artificială a sugarilor

Superioritatea hrănirii copilului cu lapte de mamă este incontestabilă, aşa cum am menţionat de mai multe ori (de ex. aici şi aici). Există totuşi situaţii în care nu este posibilă (mastita, copil adoptat, mama bolnavă sau purtătoare de diferiţi viruşi etc.) şi atunci se recurge la hrănirea sugarului cu biberonul. Alegerea laptelui

Sugarul, deci copilul care nu a împlinit un an va primi „lapte-formulă pentru sugari”, NU lapte de vacă. Medicul dumneavoastră de familie vă va ajuta în alegerea preparatului. Insistăm asupra alegerii preparatului în consultare cu un medic (pediatru, neonatolog sau medic de familie) şi nu la sfaturile prietenilor, după informaţii din reviste sau sub influenţa unor reclame. Se va acorda multă atenţie ustensilelor folosite şi mai ales igienei.

 

Alegerea biberonului şi a tetinei

Sunt recomandate biberoane lungi, cu marcaj clar, transparente, de preferat de sticlă. Tetina: se recomandă să aveţi cel puţin două tetine de bună calitate. Începeţi cu tetine care au gaură de mărime mijlocie, ca să puteţi vedea cât de repede mănâncă sugarul dumneavoastră. Pentru siguranţă, aruncaţi tetinele care sunt uzate sau care au găuri prea largi. Peria pentru curăţat biberoanele: aveţi nevoie de o perie circulară pentru a curăţa toate urmele de lapte de pe biberon, după fiecare masă. Este recomandat să cumpăraţi biberoane şi tetine ale unor producători recunoscuţi nu doar datorită calităţii materialelor folosite (inclusiv a lipsei de substanţe nocive din plastic cum ar fi BPA – polipropilena) dar şi datorită formei ergonomice a tetinelor ce imită sânul,  a sistemului anti-colici ce permit trecerea aerului înapoi în biberon şi nu în burtica micuţului sau rezistente la căldură şi şocuri termice. Câteva modele puteţi găsi la eMAG.ro .

 

Îngrijirea şi sterilizarea biberoanelor şi a tetinelor

Este foarte important să curăţaţi şi să sterilizaţi biberonul şi tetina după folosire pentru a evita îmbolnăvirea copilului dumneavoastră. întâi clătiţi-le cu apă rece, apoi spălaţi-le cu detergent lichid de vase şi cu apă caldă. Umpleţi sticla cu apă şi folosiţi peria pentru a îndepărta orice urmă de lapte de pe pereţi. Treceţi apă prin orificiul tetinei să verificaţi dacă nu este înfundat. La sfârşit, clătiţi biberonul şi tetina cu apă curată. Ele sunt gata pentru sterilizare. Există mai multe metode de sterilizare a biberoanelor şi a tetinelor. Puteţi alege metoda care vă convine cel mai mult.

Fierberea este cea mai veche metodă de sterilizare. Fierberea echipamentului se va face după ce acesta este spălat bine şi clătit. Biberoanele şi tetinele se pun într-un vas mare cu apă, acoperit cu un capac şi se fierb timp de 25-30 de minute (cu toate piesele scufundate complet) timpul fiind măsurat după ce apa a început să fiarbă. Apoi se păstrează vasul acoperit până la utilizare. Vasul în care se face fierberea trebuie ţinut la distanţă de copiii din familie. Fierberea uzează mai repede tetinele decât alte metode de sterilizare, însă nu ar trebui să fie o problemă acest aspect întrucât pe măsură ce copilul creşte are nevoie de tetine ce permit un flux mai mare al laptelui. Sterilizatoarele electrice sunt cele mai folosite de către mămici, putând steriliza până la 8 biberoane şi accesoriile lor. Câteva modele puteţi găsi aici.

Sterilizarea chimică. Puteţi utiliza o simplă cutie de plastic cu capac, care să fie suficient de mare pentru ca toate biberoanele să încapă bine scufundate în lichidul de sterilizare. Nu utilizaţi cutia decât în acest scop. Aveţi grijă ca biberoanele şi tetinele să fie complet acoperite de lichidul de sterilizare şi ca durata sterilizării să fie cea recomandată de producător. Lichidul de sterilizare se găseşte gata preparat în farmacii sau există tablete pentru sterilizare, cu instrucţiuni de folosire.

 

Prepararea laptelui

Laptele praf-formulă pentru sugari de care are nevoie copilul dumneavoastră vă va fi indicat de către medicul de familie sau de către medicul pediatru. Formulele de lapte pot fi oferite sugarului la cererea lui, ca şi laptele matern, fără orar riguros. O formulă poate fi schimbată oricând cu alta, chiar în timpul aceleiaşi mese, dar s-ar putea să indispuneţi copilul care se învăţase cu un anume gust; de aceea este bine să evitaţi schimbarea laptelui fără motiv întemeiat. Oricum, cereţi sfatul medicului copilului.

Pregătiţi tot ce aveţi nevoie înainte de a începe prepararea laptelui (biberonul şi tetina sterilizate). Spălaţi-vă cu grijă pe mâini. Măsuraţi şi puneţi cantitatea de apă fiartă şi răcită în biberon. Adăugaţi cantitatea de pulbere din laptele-formulă necesară pentru acest volum de apă aşa cum scrie pe cutie şi agitaţi bine biberonul pentru a le amesteca. Instrucţiunile de pe cutia de lapte vă indică numărul exact de măsuri de adăugat la fiecare măsură de apă. Este foarte important să păstraţi exact aceste proporţii. Dacă adăugaţi prea mult lapte, formula va fi periculos de concentrată: copilul poate creşte prea mult în greutate şi s-ar putea să-i afecteze rinichii. Dacă adăugaţi prea puţin, copilaşul nu va fi suficient hrănit şi va creşte în greutate prea lent. Odată laptele pregătit corect, puteţi lăsa copilul să mănânce cât vrea la fiecare masă, dar nu păstraţi de la o masă la alta resturi de lapte preparat. Când puneţi laptele praf în biberon, folosiţi totdeauna măsura specială din cutie. Aveţi mare grijă să puneţi exact numărul de măsuri care este recomandat. Cantitatea de apă din biberon o puteţi citi după marcajul de pe sticlă. Nivelaţi totdeauna laptele praf din măsură folosind un cuţitaş drept. Nu puneţi niciodată măsurile îndesate sau cu vârf şi nu adăugaţi măsuri suplimentare.

 

Apa pentru prepararea laptelui praf

Pentru prepararea meselor folosiţi întotdeauna apă proaspătă, rece pe care o fierbeţi numai o singură dată. Se recomandă apa de robinet fiartă şi răcită sau apa minerală plată cu puţine elemente saline, pe care o puteţi întrebuinţa fără a o fiebe. Pe unele tipuri de apă minerală plată este menţionat că este „oligominerală”, deci bună şi pentru sugari. Şi cu această ocazie consultaţi medicul de familie! Nu se recomandă folosirea apei de puţ pentru pregătirea laptelui copilului. Adesea aceasta conţine o cantitate mare de nitriţi şi poate intoxica sugarul. Trebuie menţionat că fierberea apei de puţ NU îndepărtează nitriţii, dimpotrivă, deoarece o parte din apă se evaporă în timpul fieberii, concentraţia de nitriţi creşte şi apa devine şi mai toxică pentru sugar.

 

Pofta de mâncare a sugarilor

Pofta de mâncare a copiilor variază de la zi la zi. Orientativ, e bine să ştiţi că în primele săptămâni de viaţă copiii au nevoie de 6-7 mese pe zi a 80-100 ml de lapte. Pe măsură ce va creşte în greutate, sugarul va începe să plângă la sfârşitul mesei după mai mult lapte, astfel încât va trebui să creşteţi cantitatea. La şase săptămâni, porţiile oferite vor fi de aproximativ 200 ml la fiecare masă iar numărul de mese recomandat este de 5; oricum, lăsaţi-l să aleagă el câte biberoane doreşte, la ce interval de timp, în ce cantitate, ţinând seamă de faptul că – indiferent de vârsta copilului – nu este de dorit să depăşiţi 1000 ml în 24 de ore. Pentru a vă uşura activitatea, puteţi folosi o metodă mai rapidă: umpleţi toate biberoanele necesare pentru o zi cu cantitatea potrivită de apă. Nu mai aveţi decât să adăugaţi praful de lapte-formulă la momentul dorit, să agitaţi şi să-l daţi copilului. Dacă sunteţi foarte ocupată sau vreţi să folosiţi mai mult timp pentru a sta cu cel mic, puteţi prepara deodată laptele pentru toate mesele dintr-o zi, în 6-7 biberoane acoperite cu tetine şi cu capac; este obligatoriu să aveţi un frigider bun şi, imediat după preparare, să depozitaţi în el laptele pregătit. Laptele preparat va fi păstrat la frigider, dar niciodată mai mult de 24 de ore! Aceasta va fi o măsură excepţională, recomandarea este ca la biberonul să fie pregătit înainte de fiecare masă.

 

Temperatura laptelui

Deşi practica tradiţională este de a da copilului laptele cald, cu temperatura similară temperaturii laptelui matern, mulţi copii sug laptele rece fără nici o problemă. Majoritatea mamelor însă preferă să le dea lapte cald. în orice caz, laptele păstrat la frigider trebuie încălzit înainte de administrare: puneţi biberonul cu lapte într-un vas cu apă caldă. Nu folosiţi cuptorul cu microunde pentru a încălzi laptele din biberon! Poate fi periculos! De exemplu: laptele poate începe să fiarbă foarte repede. Ţineţi totdeauna minte că laptele trebuie să fie cald şi nu fierbinte. Verificaţi temperatura laptelui lăsând câteva picături să cadă pe partea interioară a antebraţului dumneavoastră. Trebuie să-l simţiţi călduţ. Dacă este prea cald, ţineţi puţin biberonul într-un vas cu apă rece, agitându-l şi apoi verificaţi din nou temperatura laptelui.

 

Când trebuie să hrăniţi copilul?

Daţi-i copilului să mănânce atunci când pare să-i fie foame. Cu alte cuvinte la cerere şi nu la ore fixe. Majoritatea copiilor îşi stabilesc singuri un program regulat al meselor, încă din primele săptămâni de viaţă. Dar reţineţi că sugarul mic nu trebuie să stea nemâncat mai mult de 5-6 ore. Cum trebuie hrănit copilul? Aşezaţi-vă confortabil. Ţineţi copilul în braţe. Daţi-i biberonul având grijă ca tetina să fie permanent plină cu lapte. Dacă tetina se turteşte în timpul suptului, mişcaţi-o puţin ca să intre aer şi tetina îşi va reveni. Unii copii se opresc să se odihnească de câteva ori în timpul suptului. Alţii sug fără întrerupere până se satură. Vorbiţi-i şi cântaţi-i şi uitaţi-vă în ochii lui în timp ce-i daţi biberonul cu lapte. Când copilaşul a terminat tot laptele, împingeţi biberonul de o parte. Dacă vrea să sugă, oferiţi-i degetul dumneavoastră mic; în curând vă va da de ştire dacă mai vrea lapte. Dacă aţipeşte în timpul mesei, s-ar putea să aibă gaze care îl fac să se simtă plin. Ridicaţi-l şi ajutaţi-l să dea aerul afară timp de vreo două minute, apoi daţi-i iarăşi lapte. Nu lăsaţi niciodată copilul să sugă singur dintr-un biberon proptit lângă el! Astfel se poate îneca şi, în plus, nu se va simţi ocrotit de familie dacă nu este ţinut în braţe când este hrănit. Aerul din stomac este o problemă extrem de frecventă. Toţi sugarii înghit aer în timpul suptului dar pe unii îi deranjează mai mult decât pe alţii. Pentru a ajuta copilul să scoată aerul din stomac („să eructeze”) ţineţi-l sus, sprijinit de umărul dumneavoastră. Îl puteţi bate uşor pe spate. Veţi ajuta astfel şi la calmarea colicilor. Unii copii nu eructează; altora le trebuie câteva ore, după care scot deodată o mare cantitate de aer.

 

Regurgitaţiile şi vărsăturile la sugari

Majoritatea copiilor tind să scoată afară o cantitate mică de lapte (să regurgiteze) în timpul meselor sau după aceea, când râgâie sau după ce au fost puşi înapoi în pătuţul lor. Unii copii varsă după mese până la vârsta de 6-7 luni. Aceste probleme se vor ameliora pe măsură ce copilul începe să primească alimente solide şi pe măsură ce stă tot mai mult în şezut. Dacă sugarul arată bine şi creşte în greutate, nu aveţi motive de îngrijorare. Chemaţi medicul fără întârziere dacă el varsă constant, refuză alimentaţia sau are diaree, adică număr cel puţin dublu de scaune faţă de normalul lui şi cu consistenţă scăzută. Aceste probleme pot fi datorate unei infecţii sau unei alte îmbolnăviri care necesită tratament imediat.

Ghidul tinerelor mame / Unicef & Holt

rechizitelemele.ro
| Termeni și condiții | Confidențialitate | RSS SuperMămici |
Moda la preturi mici!vezi oferta!
+