Cunoaşte-ţi bebeluşul!

Cunoaşte-ţi bebeluşul!

La naştere, copilul are de înfruntat mult mai multe schimbări decât în orice altă perioadă a vieţii. Separându-se de corpul uman, copilul trebuie să se înveţe să aibă grijă de sine însuşi, să fie autonom. El trebuie să-şi folosească reflexele de supt, înghiţit şi digerat mâncarea. El trebuie să folosească energia obţinută din mâncare, pentru a menţine ritmul de activitate firesc al organismului şi a asigura creşterea lui permanentă. El trebuie să respire pentru a primi oxigenul necesar şi trebuie să-şi menţină căile respiratorii curate. De asemenea, el tre­buie să se obişnuiască cu toate surprizele oferite de lumea înconjurătoare. În jur sunt sunete, mirosuri, gusturi şi obiecte care trebuie studiate. Totul este nou. Totul este inedit.

Bebeluşul se naşte cu reflexe care îl ajută să supravieţuiască. Bebeluşul nu se cunoaşte pe sine şi încă nu înţelege că mâinile sunt o parte componentă a corpului lui. Reflexul de supt se activizează atunci când i se oferă mamelonul. Nou-născutul este programat pentru a supravieţui. În pri­mele zile de viaţă, comportamentul nou-născutului este destul de imprevizibil. Alimentaţia şi somnul sunt procese instabile. Pe parcursul primelor luni de viaţă, se manifestă un şir de modele de somn. Bebeluşul poate să plângă brusc, fără un motiv anume şi la fel de repede se poate opri din plâns.

Părinţii au multe de învăţat despre ceea ce îl face pe acest copil atât de special. In primele zile de viaţă bebeluşul şi părintele învaţă unul de la celălalt. Nou-născutul contribuie la succesul interac­ţiunii prin respectarea unor modele de comportament previzibile, iar părinţii – prin faptul că sunt observatori buni şi interpretează corect semnalele copilului. Nou-născuţii nu sunt pasivi. Dimpotrivă, ei dispun de un şir de abilităţi necesare pentru a interacţiona cu mediul. Instinctele şi cunoştinţele mamei, îmbinate cu reacţiile şi temperamentul nou-născutului sunt cele mai potrivite îndrumare spre asigurarea dezvoltării nou-născutului pe parcursul primelor săptămâni de viaţă.

Copilul trebuie să stabilească un raport strâns cu persoana care îl îngrijeşte, iar aceasta, la rândul ei, să-i satisfacă necesităţile, astfel încât noua lui viată să nu difere foarte mult de cea intrauterină. Nevoile nou-născutului sunt simple, imediate şi repetitive. Este vorba despre hrană, căldură, confort şi siguranţă. Persoanele care îl înconjoară pe bebeluş constituie puntea sa către înţelegere, îi asigură susţinerea necesară pentru a învăţa lucruri noi şi îi oferă dragostea, pentru ca să se simtă dorit în această lume nouă.

 

Despre temperamentul bebeluşilor

Bebeluşii liniştiţi şi atenţi

De regulă, bebeluşilor le place căldura pe care o simt la apropiere de pieptul adultului. Bebeluşii care nu preferă să fie mângâiaţi nu vor să fie strânşi la piept sau înfaşaţi strâns. Se pare că aceşti copii preferă contactul vizual al mângâierilor. Spre deosebire de cei care au nevoie de interacţiune vizuală, auditivă, dar şi de contact fizic, aceşti bebeluşi se simt bine când pot privi şi asculta nestingheriţi.

Citeste  Nani, nani puişor, dormi singur un somn uşor

Bebeluşi hipersensibili

Deşi toţi bebeluşii tresar când aud sunete puternice şi nu preferă o lumină intensă, co­piii hipersensibili manifestă reacţii extreme în cazul confruntării cu aceste tipuri de stimulare. Chiar şi propriile mişcări, necontrolate, le încurcă să adoarmă strâns. Când sunt luaţi în braţe, ei se încordează, iar când sunt puşi pe pat, tresar. Orice schimbare în mediu, oricât de mică ar fi, îi alarmează şi îi deranjează.

Bebeluşi relaxaţi

Unii bebeluşi par să evite viaţa, dormind încontinuu. Aceştia sunt bebeluşii care nu cre­ează probleme. Ei nu sunt pretenţioşi şi chiar trebuie să fie treziţi la ora alăptatului. Adeseori este dificil să-i faci să rămână treji pentru a fi hrăniţi. Se pare că nu îi interesează deloc mediul şi activităţile de rutină. Ei plâng rar. Uneori bebeluşii foarte somnoroşi nu adaugă în greutate după cum ar trebui, fiindcă nu simt nevoia să mănânce. Trebuie să depui eforturi pentru a-l face pe un astfel de copil să se implice în diferite forme de interacţiune socială. încercaţi să-l faceţi să se intereseze de diverse obiecte, să le privească şi să reacţioneze la cele văzute.

 

Despre simţurile bebeluşului

Probabil, credeţi că toate sunetele şi imaginile noi îl copleşesc pe nou-născut, dar nu este adevărat. Copilul se naşte cu abilităţi şi instincte care îl ajută să studieze lumea din jur el învaţă în mod activ. Din momentul naşterii, copilul începe să înveţe prin intermediul celor cinci simţuri. Nou-născutul nu trebuie să înveţe să vadă, să audă, să-şi dezvolte sim­ţul tactil, să miroase sau să simtă gustul mâncării. Copilul are nevoie să treacă prin diverse experienţe.

Gustul şi mirosul. Nou-născutul simte gusturile şi mirosurile – de fapt, el preferă mân­carea cu gust dulce şi mirosurile plăcute. Bebeluşilor nu le place mâncarea cu gust amărui sau acru. Nou-născutul va întoarce capul, dacă va simţi mirosuri puternice neplăcute. De asemenea recunoaşte mirosul laptelui mamei şi nu-i plac texturile aspre.

Simţul tactil. Bebeluşii au simţul tactil dezvoltat. Creierul lor recepţionează, prin inter­mediul pielii, semnale privind temperatura, atingerile şi durerea. Bebeluşul adoră atingerile. Nou-născutul se calmează, simţind căldura corpului dumneavoastră. Bebeluşul întoarce capul în direcţia dumneavoastră dacă îi atingeţi obrazul şi tresare un pic când medicul îl atinge pe piept cu stetoscopul rece.

Reflexele. Bebeluşul se naşte cu reflexe care îl ajută să supravieţuiască. Anumite poziţii sau secvenţe de mişcări automatizate sunt caracteristice pentru toţi nou-născuţii sănătoşi. In primele săp­tămâni de viaţă, bebeluşul manifestă reflexe care creează impresia că el se poate târî sau chiar merge. Aceste reflexe simple vor dispărea peste câteva zile şi vor reapărea numai peste câteva luni. De exemplu, dacă veţi culca bebeluşul pe burtică, el va îndoi braţele şi picioarele de parcă ar vrea să se târască. Dacă veţi ridica bebeluşul în poziţie verticală, astfel încât tălpile să i se atingă de o suprafaţă rigidă, el va păşi, mişcând pe rând picioarele. Ca şi alte reflexe, acestea vor dispărea peste câteva zile. Va trece aproape un an până copilul va învăţa să meargă cu adevărat. Alt reflex puternic este apucarea. Dacă veţi atinge palma bebeluşului, el îşi va strânge imediat degetele. El va apuca strâns şi jucăria pusă în pumnul lui. Aceasta este o reacţie automată numi­tă reflex de apucare. înainte ca bebeluşul să poată apuca ceva intenţionat, el trebuie să fie capa­bil să-şi fixeze privirea asupra obiectului, să întoarcă capul pentru a-l urmări şi să-şi controleze suficient de bine mişcările braţelor. Acesta este un pas important în evoluţia sa spre dezvoltarea coordonării dintre mişcare şi privire. Bebeluşul are chiar şi reflexul păşirii. Dacă îl ridicaţi de-asupra patului suficient de mult cât să atingă cu picioarele aşternutul veţi observa cum va încerca să mişte din picioare ca şi cum ar păşi.

Citeste  Scutecele colorate Pufies Fashion Collection, scutecele unisex pentru baietei si fetite

Auzul. Auzul bebeluşului este pe deplin dezvoltat la naştere. Bebeluşul începe să recunoască vocea mamei curând după naştere. Nou-născutul este capabil să audă aceleaşi sunete ca şi ceilalţi copii şi este atras de voci, în special de cele feminine. Dacă aude sunete cunoscute poate întoarce capul. El tresare când aude sunete bruşte şi poate să înceapă a plânge, dacă aude alţi copii plângând, nu îi plac sunetele puternice sau cele produse brusc. Copilul va înceta din plâns la auzul unor sunete liniştitoare – un cântec de leagăn, bătăile inimii sau vocea dumneavoastră.

Văzul. Nou-născutul poate vedea de la naştere. Sunetele cele mai importante pentru el sunt vocile, iar imaginile cele mai importante – feţele oamenilor. Din primele clipe, nou-născu­tul observă feţele şi le studiază cu atenţie, concentrându-se, în special, asupra obiectelor aflate la aproximativ 20 cm distanţă. Bebeluşilor le place să vadă culori aprinse (dar şi albul şi negru), combinate în diverse moduri de contrast. Bebeluşii imită mimica – zâmbetele şi expresiile faciale încruntate. Ochii se mişcă în toate direcţiile, uneori încrucindu-se.

 

Despre plânsul şi calmarea bebeluşilor

Prin plâns bebeluşul comunică cu alte persoane. Diferite tipuri de plâns transmit diferite tipuri de informaţie. Bebeluşii întotdeauna plâng dintr-un motiv anume. De regulă, nevoile lor sunt simple şi pot fi satisfăcute cu uşurinţă prin hrană, căldură, îmbrăţişare sau legănat. În mod tipic, nou-născuţii plâng pe parcursul zilei timp de circa 2 ore şi jumătate. Este foarte posibil ca bebeluşul să plângă cel mai mult între vârsta de 2 săptămâni şi 2 luni. La vârsta de 3 luni, copilul plânge tot mai puţin, iar plânsul devine tot mai previzibil.

Iată câteva dintre motivele pentru care bebeluşii plâng:

• Foamea. Una dintre cele mai frecvente cauze ale plânsului nou-născutului este foamea. El se va opri din plâns când laptele mamei va ajunge în stomacul lui.

• Stimularea excesiva. Stimularea excesivă – sunete puternice şi bruşte, lumini stridente, manipulări grosolane – pot copleşi bebeluşul. Nivelul excesiv de stimulare se determină în funcţie de dispoziţia şi temperamentul bebeluşului. Ceea ce îl distrează când este treaz, bine dispus şi sătul îl poate face să plângă, dacă este iritat sau flămând.

Citeste  Laptele calcic

• Frigul. Copilul treaz va plânge, dacă i se va face frig. Plânsul va înceta imediat după ce be­beluşul va fi adus într-o încăpere caldă.

• Mişcările necontrolate. Majoritatea nou-născuţilor au ticuri şi se smuncesc când sunt som­noroşi şi sunt gata să adoarmă. Unii bebeluşi se trezesc, fiind speriaţi de propriile mişcări. Ei plâng, adorm, se mişcă brusc, iar încep să plângă, nereuşind să adoarmă. Bebeluşii se vor simţi mai confortabil, dacă vor fi înfaşaţi sau înveliţi nu prea strâns, dar nici prea liber. în- faşatul împiedică mişcările necontrolate ale bebeluşului, care l-ar putea deranja. Bebeluşii trebuie înfaşaţi în poziţia cea mai firească, cu braţele puţin îndoite din coate şi picioarele puţin îndoite din genunchi. Mâinile bebeluşului se recomandă să fie lăsate libere, ca el să-şi poată suge degetele. Când începe să-l deranjeze strânsoarea, el dă din picioare şi încearcă să-şi recapete libertatea.

• Lipsa contactului fizic. Bebeluşii care plâng până sunt luaţi în braţe, sunt calmi cât timp sunt în braţe şi încep iarăşi să plângă când sunt lăsaţi jos. Ei plâng, deoarece nu se simt confortabil în lipsa contactului fizic. Bebeluşii sunt bine dispuşi când sunt ţinuţi în braţe, fiindcă aşa le dictează instinctul şi fiindcă acesta este un lucru firesc pentru dânşii.

• Iritabilitatea. Unii copii sunt, pur şi simplu, mai iritabili decât alţii. Bebeluşii care nu se pot relaxa se calmează în urma unor mişcări sau sunete ritmice. Se pare că ele blochează cauzele disconfortului intern sau extern. Suptul ajută în cazul unei stări de iritare generală care îl împiedică pe bebeluş să adoarmă.

• Colicii. Citiţi aici despre colicile bebeluşului.

 

Despre somnul bebeluşilor

De regulă, nou-născutul doarme trei ore la rând, iar apoi rămâne treaz pentru o oră. De obicei, el se trezeşte când este flămând şi adoarme când este sătul. Majoritatea nou-născuţilor dorm 12-20 de ore pe zi. In primele zile de viaţă, bebeluşii nu fac deosebire între zi şi noapte, de aceea nu veţi remarca nicio diferenţă în programul bebeluşului pe parcursul a 24 de ore. Peste câteva zile, veţi observa că copilul doarme mai mult în timpul nopţii.

Culcaţi bebeluşul pe spate înainte de a-l adormi, riscul sindromului de deces infantil subit este mai mare în cazul bebeluşilor ce dorm pe burtică.

Unii bebeluşi plâng înainte ca să adoarmă. Aceasta nu trebuie să vă îngrijoreze, precum şi scâncetele ocazionale din timpul somnului. Dacă bebeluşul este frustrat, flămând sau nu se simte comod, el va începe să plângă mai tare şi mai in­sistent. Uneori, bebeluşul plânge, fiindcă este prea obosit şi vrea să doarmă.

top-shop.ro
| Termeni și condiții | Confidențialitate | RSS SuperMămici |
Sandale Ieftinecu 90% discount!
+