Tehnologia. Noua unealtă ajutătoare a omului, şi creată de om. Recunosc, sunt unul dintre cei mulţi, iar fără computer sau telefon mobil ar trebui să mă redefinesc, întrucât acestea fac parte din stilul de viaţă dar şi din modul în care îmi asigur existenţa. Tehnologia evoluează şi noi evoluăm şi ne schimbă odată cu ea. Dacă am lua ultimii 20 ani din viaţa noastră am observa că ne-a fost mult mai uşor să ne schimbăm stilul de viaţă şi modul de a gândi în funcţie de tehnologie, în detrimentul schimbărilor ce ar fi trebuit să le facem datorită lucrurilor umane, reale (valori morale, cultură civică sau a mediului înconjurător).
Devenim zei sau accesorii ce parazităm tehnologia?
Tehnologia se perfecţionează zi de zi, îşi măreşte apanajul cu noi şi noi device-uri menite să ne uşureze munca, comunicarea, exprimarea şi relaţionarea, să scurteze distanţele, să promoveze şi să ne aducă divertismentul şi varietatea acestuia, în orice moment, la îndemâna noastră. S-a perfecţionat şi dezvoltat atât de mult încât implicarea în lumea reală, observarea sentimentelor altor persoane, relaţiile de socializare se fac de pe scaunul ergonomic eventual dotat cu device-uri ce (tronul), în faţa unui monitor (globul de cristal) cu obrajii lipiţi de acesta. Distanţa faţă de realitate se măreşte, umanizarea dispare, locul fiindu-i luat de propria zeificare, ne putem exprima şi îi putem controla pe alţii prin simboluri (imagini), ne putem teleporta în orice spaţiu (virtual) ne dorim, putem fi oricine vrem noi dacă ne spunem altfel iar restul de dragul conversaţiei ne apelează după nickname-ul ales. Devenim abstracţi, simple IP-uri, coduri de bare unice.
Evoluăm în homo ciberneticus sau ne dezvoltăm abilităţile de homo sapiens?
La modul cum evoluează tehnologia, specialiştii prevăd că prin 2050 vom convieţui alături de roboţi ce vor avea atât conştiinţă cât şi capacitatea de a-şi recunoaşte sinele. Cercetătorii de la MIT cred că următorul pas în evoluţia umană va fi uniunea individului uman cu electronica (dacă se va mai numi aşa şi nu cumva o vom redefini bio-electronica). Dacă au dreptate atunci descendenţii noştrii vor putea să îşi transfere amintirile, mecanismele gândirii, chiar şi personalitatea, reuşind să îndeplinească science fictionul lui Mary Shelley în doar 200 de ani: Frankenstein-ul sau Prometeul modern. Pare mult? O perioadă de 1000 de ori mai mare a trebuit ca noi, ca homo sapiens, să ajungem ceea ce suntem azi. Oare cât timp ne va lua să acceptăm această nouă şi ireversibilă stare spre care tindem? Probabil cu ajutorul manipulării la care suntem supuşi prin tehnologie, şi cu mici modificări semantice şi de denumiri (Frankenstein poate fi înlocuit cu Golem de exemplu) nu va dura mult.
Şi totuşi, afirmăm că suntem unici atât noi cât şi copiii noştrii şi ne dorim ca aceştia să fie văzuţi de cei din jur că sunt deosebiţi, vrem să iasă din turmă, să gândească liber, să se evidenţieze, să se îmbogăţească cu sentimente şi experienţe reale.
Tehnologia şi responsabilitatea parentală
Cea mai mare provocare şi responsabilitate a părintelui secolului XXI în ceea ce priveşte impactul tehnologiei este să reuşească să învăţe copiii să controleze device-urile şi nu să fie controlaţi de acestea. Tehnologia este atât de seducătoare, încât, psihologii au ajuns la concluzia că unii copii văd în computer o extensie a propriilor lor corpuri.
Şi într-adevăr, uită-te la ei, micii cyborgi, cum îşi folosesc mânuţele şi creierele pentru a controla miliarde de pixeli şi linii de coduri, şi asta înainte de a reuşi să exprime verbal o frază. Informaţiile de care au nevoie sunt prezente peste tot, nu mai trebuiesc asimilate ci downloadate printr-un singur click sau mai nou touch, nu mai trebuiesc reţinute, înţelese şi exemplificate întrucât hard diskul şi memoria volatilă a unui computer personal preiau parte din funcţiile creierul (stocarea informaţiei, analiza şi răspunsul corect prin automatisme empirice). Se redefinesc materiile, matematica devenind simpla inserţie a automată a celei mai probabile formule sau apăsarea unor butoane, arta înseamnă să manevrezi cu dibăcie mouse-ul sau creionul optic, cultura muzicală este viralitatea pe reţelele de socializare, cărţile sunt pdf-ate şi recomandate în funcţie de numărul de useri ce au ajuns cu browser-ul pe coperta-i digitală sau în funcţie de discount-ul site-ului ce o promovează.
Consumul de tehnologie trebuie limitat, părinţii au responsabilitatea de a impune limite, întrucât dacă nu o fac, tehnologia poate limita dezvoltarea copilului atât emoţional cât şi fizic. Nu mai aprofundăm riscurile la care sunt supuşi copiii începând cu obezitatea, durerile musculare, de gât, spate, tendoane şi ligamente, relaţionarea şi socializare scăzută, starea de lene, indiferenţa faţă de mediul ambiant, stările şi comportamentul agresiv, etc.
Un prim pas pe care îl puteţi face este să stabiliţi o zi din weekend în care împreună cu toată familia să vă lipsiţi de avantajele şi “avantajele” tehnologiei. Poate fi ziua dvs. liberă de conexiuni virtuale, o zi în care vă puteţi apropia şi bucura în familie. Nu deveniţi plante de apartament în faţa televizorului, copiii vă vor urma. Ieşiti în aer liber, faceţi mişcare şi sport, chiar artă fotografică dacă vă este greu să vă despărţiţi de toate device-urile. Copiii vă vor urma!
Şcoala
Ce poate face şcoala în vederea echilibrării balanţei real – virtual? Cum poate să ajute copilul să ţină piept seducţiei hi-tech-ului? Ei bine o educaţie holistică, centrată pe arte şi valori, care recunoaşte, dezvoltă şi promovează valorile umane şi ale copilului tău.
Personalitatea şi umanitatea din indivizi conţin mult mai multe sentimente, informaţii, imagini şi idei, amintiri, conştiinţe şi pattern-uri comportamentale decât în orice computer. Şcoala trebuie să creeze bariere puternice astfel încât să nu apară dualitatea prezentă la adulţii societăţii moderne ce separă mintea de corp, corpul de natură, şi EU-l de semeni. Toate acestea nu fac decât să mărească discrepanţa dintre ceea ce gândim şi simţim faţă de ceea ce de fapt suntem.
Şcoala trebuie să privească fiinţa umană ca individ, cu dorinţe şi idealuri intrinseci, să prezintă forme de învăţare axate pe întărirea, cultivarea şi organizarea celor trei componente fundamentale ale fiinţei umane: voinţa, simţirea şi gândirea, la nivelul fiecarei categorii de vârstă, prin predare personală şi interesată de dezvoltarea elevului, de individualitatea lui. Dacă vă sună cunoscute expresiile: “Învaţă ca nişte roboţei” sau “Li se turuie ca la nişte reportofoane” deja ştiţi la ce mă refer.
Echilibrarea acestei balanţe, influenţa părinţilor şi a şcolii ar trebui să fie suplementare nevoii şi abilităţii înăscute de altfel a copilui de a se auto descoperi, de a explora lumea în care trăim Tehnologia ar trebui să fie văzută ca un mijloc de a ne oferi libertatea în gândire, în cunoaştere şi în dezvoltarea noastră ca indivizi.
Nu spune nimeni că ar trebui să ne ţinem copiii deoparte de tehnologie, ba dimpotrivă. Elevii şi studenţii pot înlătura barierele textului şi a cuvintelor prin exemplificarea anumitor idei prin grafice şi redare grafică prin video şi sunet. Ideea este de a modela apetenţa faţă de computer şi tehnologie, prin insuflarea ideii de a îşi îmbunătăţi abilităţile şi experienţele şi nu prin substituirea lor. Scopul este de a beneficia de avantajele comunicării, schimbului de idei şi de informaţii, de a ne folosi de tehnologie pentru a ne face o viaţă mai bună prin educaţie, mai sigură prin informaţie, mai liberă şi corectă prin răspândirea valorilor universale, mai verde prin puterea pe care ne-o dă tehnologia de a schimba lumea.
Şi în final … o statistică ce ne dă de gândit
Un studiu recent în Statele Unite, (Common Sense Media) făcut pe baza răspunsurilor date de 1500 de familii cu copil de până la 8 ani, relevă următoarea realitate:
– 53% dintre copii au acces la dispozitive mobile (telefon mobil sau o tabletă) şi 20% dintre părinţi au downloadat aplicaţii specifice pentru copii;
– 10% dintre copiii în vârstă de până la un an s-au jucat cu un telefon mobil real (fie că au stat pe el, au apăsat pe butoane sau au ascultat muzică de la acesta);
– într-o zi normală 11% dintre copiii în vârstă de până la un an au folosit un dispozitiv mobil (telefon, PDA, tabletă), petrecând în medie aproximativ 43 de minute;
– 22% dintre copiii între 5 şi 8 ani folosesc cel puţin o dată pe zi un computer personal, iar 46% din ei îl folosesc săptămânal;
– 72% dintre copiii de la 0-8 ani au acces la un calculator personal acasă ( 48% proveniţi din familiile cu venituri scăzute şi 91% proveniţi din familiile cu venituri ridicate);
– 47% dintre bebeluşi se uită la DVD-uri sau la televizor pentru o perioadă în medie de aproximativ 2 ore pe zi;
– o treime din copiii între 0 şi 2 ani au televizor în camera lor;
– timpul petrecut la televizor / DVD în cazul copiilor între 0 şi 8 ani este de 3,5 ori mai mare decât timpul petrecut citind sau citindu-li-se o carte;
copiii şi televizorul | copii şi computerul | copiii şi mediul | ce şi cum învaţă copilul | Eu, copilul. Tehnologia
