Tehnologia este pretutindeni în jurul nostru, iar eu am fost expus tehnologiei încă dinainte de a mă naște. Îți aduci aminte de fotografiile cu mine când încă eram la tine în burtică? Îți aduci aminte cât de reale erau pupicurile tale pe ochișorii mei în fotografia de la ecograf? Cum tu și tati ați început să dați telefoane și să anunțați pe toată lumea că veți fi părinți de fetiță? Cum ați început să click-ăiți pe internet prin magazine online căutând body-uri cât mai colorate și sfaturi despre amenajarea și accesorizarea casei?
Majoritatea jucăriilor ce le-am avut atunci când eram bebeluș aveau nevoie de baterii, iar până când am ajuns școlar am reușit să folosesc o grămadă de tipuri de telefoane și tablete electronice să învăț să număr, să învăț despre umbre și culori, ghicitori și videoclipuri pentru copii?
Îți aduci aminte cum râdeam de telefonul bunicilor cu furcă și roată, de păcănitul de rață pe care îl scotea? Îmi dau seama că a fost un instrument important al adolescenței tale, însă eu, sunt sigur că m-aș descurca toată viața fără acest obiect antic. Acum există telefoane mobile, care din păcate, însă, îmi provoacă câteodată stări de supărare când îl folosești prea mult, mai ales după o perioadă în care am fost departe unul de celălalt. Când vorbești prea mult la telefon mă simt foarte singur, mă simt ca și cum aș fi invizibil. Când mă simt invizibil încerc să îți atrag atenția făcând lucruri pe care nu ar trebui să le fac … dar vreau să reapar în ochii tăi, chiar și cu riscul de a deveni ambii nervoși și apoi supărați.
Tehnologia face parte din lumea în care trăim și mai mult ca sigur va avea o prezență importantă în drumul meu educațional. Vreau și eu să fac parte din această lume care interacționează prin calculator, vreau și eu să stau la pc. Butoanele și luminile mă invită la ele și mă simt bucuros atunci când îmi arăți cum să lucrez la el și când mă feliciți că am învățat ceva nou. Va trebui să învăț multe despre calculator până când voi fi mare. Dar sunt unele lucruri în calculator care mă sperie, care mă fac să dau înapoi sau care mă atrag și îmi este frică că nu voi putea reveni la realitate, prin urmare am nevoie de tine să mă păzești, astfel încât așa ceva să nu se întâmple.
Dar, ține minte că deși sunt o grămadă de lucruri amuzante, o grămadă de dispozitive electronice (sau nu) acestea nu vor putea niciodată să suplinească cel mai bun profesor al meu: pe tine! Îmi place să mă joc cu jucăriile electronice dar cel mai mult îmi place când îmi citești, când ne jucăm construind sau facem puzzle-uri sau ne jucăm scenete cu roluri și pretindem că suntem personaje de poveste.
Tehnologia esteo parte a acestei lumi, dar și oamenii sunt. Toți oamenii. Tehnologia este importantă dar și relațiile între oameni. Voi învăța despre tehnologie în orice loc în care voi merge însă despre relațiile între oameni pot învăța doar dacă învăț abc-ul acestora de la tine.
Îmi place să mă uit după avioanele de pe cer și îmi place când ne plimbăm cu mașina. Însă îmi place și să pot sta la soare fără să îmi fie frică că îmi voi arde pielea și îmi place și aerul curat dimineața când mă trezesc. Explică-mi cum pot ajuta să le avem pe toate … vorbește-mi despre mediul înconjurător și protecția mediului.
Pot reuși în viață chiar dacă nu voi ști cum funcționează unele tehnologii și obiecte. Pot întreba pe cineva și voi primi un răspuns. Pot căuta pe internet și voi găsi o schemă. Dar nu voi putea întreba pe cineva cum anume trebuie să mă port în relația cu oamenii, întrucât această știință se învață pe baza sentimentelor, sentimentelor ce mi le transmiți și le învăț. Strânge-mă în brațe, vorbește-mi, învață-mă despre fericirea de a fi un prieten bun și de a avea prieteni, despre fericirea de a fi bun la suflet și de a empatiza cu cei din jurul meu. Arată-mi că vei fi întotdeauna acolo unde voi cădea astfel încât să știu cum să fiu lângă ceilalți atunci când vor avea nevoie de mine să se ridice. Computerele, televizoarele, telefoanele ne ajută mult să primim și să transmitem informații pentru a rezolva probleme însă acestea nu vor fi niciodată în stare să simtă. Pentru asta am nevoie de tine.
citeşte şi Eu, părintele. Copilul, şcoala şi tehnologia
