Trecerea de la piure la „bucăţele” si „soldăţei” este foarte importantă pentru copii. Ei descoperă acum noi gusturi, texturi şi mirosuri. Fiecare bebeluş are propriul ritm de dezvoltare. Nu te speria dacă nu acceptă bucăţele de mâncare de prima dată. Aşteaptă o săptămână sau două şi apoi încearcă din nou. Ai nevoie de tact şi de o strategie bine pusă la punct pentru a continua corect diversificarea.
O „trecere” uşoară?
După 8 luni, bebeluşul îşi poate manifesta preferinţele culinare şi poate refuza anumite alimente. Este foarte important să nu-l forţezi să accepte noile feluri de mâncare şi să-i dai timp să se acomodeze cu fiecare gust nou în parte. Începe prin a-i da două, trei linguriţe, urmând să creşti porţia de la o zi la alta. Lasă câteva zile între o mâncare nouă şi alta, pentru a-ti da seama de eventualele probleme care ar putea să apară: alergii, ameţeli, somnolentă, diaree sau gaze.
Nu uita să-i dai în continuare alimentele care îi plăceau înainte.
Pregătiri „regeşti”
Prima masă cu mâncare solidă nu are loc aşa, la întâmplare. Primul sfat, probat de generaţii de mămici mult încercate, este să alegi o zi în care bebeluşul tău pare bine dispus şi vioi, iar momentul trebuie să fie prielnic şi pentru tine, de exemplu să alegi o dimineaţă de weekend, când nu ai de ce să te grăbeşti. Vei avea nevoie de mai mult timp pentru masa bebeluşului decât până acum. Pentru început: aşază-l aproape de masă, pune ziare pe jos, pentru a curăţa mai uşor după masă, foloseşte o furculiţă din plastic, pentru a-i proteja gingiile, şi farfurii incasabile, ţine la îndemână un prosop umed, şerveţele şi protejează-i hăinuţele cu o bavetă şi pregăteşte-te de un „război al nervilor”.
Mizează pe curiozitate!
Ce e de făcut când pune mânuţa în mâncare? Absolut nimic! Este normal să vrea să atingă mâncarea. Alături de miros (mult mai dezvoltat la bebeluşi decât la adulţi), atingerea este primul lui mod de a „face cunoştinţă” cu noile feluri de mâncare. Pentru a-l face curios, pune-i bucăţelele de mâncare în faţă şi dă-i o linguriţă în mână. Ajută-l să ducă singur linguriţa la gură. După un timp, va învăţa să se folosească de ea aşa cum trebuie.
Nu trebuie să-l laşi să transforme ora de masă în oră de joacă, oricât de amuzant ţi s-ar părea. Pentru a elimina tentaţiile, nu-i lăsa la îndemână jucării sau mai multe linguriţe ori farfurioare. Este important ca si restul familiei să aibă obiceiuri sănătoase de alimentaţie, deoarece bebeluşul va imita ce vede în jurul său.
Mult sau cât cere el?
Urarea „să creşti gras şi frumos” nu mai este de mult timp valabilă! Fii atentă la apetitul lui şi nu-l forţa să mănânce mai mult decât simte nevoia. Începând cu această vârstă, copilul este destul de dezvoltat pentru a prefera sau a refuza diferite alimente. Chiar dacă tu eşti convinsă că – de exemplu – carnea de peşte este foarte bună, puiul tău s-ar putea să nu fie de acord cu tine. Poate să-şi manifeste aceste preferinţe prin aruncarea alimentului respectiv pe jos sau prin refuzul de a deschide guriţa. Respectă-i alegerile, atât timp cât se dezvoltă normal din punct de vedere fizic. Nu insista, îl vei face să respingă alimentele respective.
Despre prăjiturele, condimente şi dulceţuri
De pe la 8, 9 luni îi poţi da puiului tău câte o feliuţă de chec fară cacao, cereale cu (lapte) sau budinci. Cel mai bine este să-i pregăteşti chiar tu prăjiturile. Dulciurile din comerţ nu sunt recomandate, conţinând conservanţi, coloranţi etc. Evită dulciurile concentrate, cum ar fi dulceaţa, gemul sau ciocolata.
Cât despre condimente, stomăcelul lui nu este pregătit pentru „prelucrarea” celor puternice. Nu-i pune în mâncarc decât plante aromatice: pătrunjel, busuioc, cimbru. Evită sarea şi condimentele!
Fără „inovaţii” majore!
Poţi începe prin a-i da fructe moi sau legume bine fierte, pasate cu furculiţa. Cele mai bune fructe pentru această vârstă sunt merele şi piersicile. Trebuie să eviţi încă o vreme fructele care produc alergii, cum ar fi căpşunile, sau cele care fermentează, precum prunele.
Taie în bucaţele foarte mici carnea fiartă, iară a o mixa. Cea mai potrivită este aceea care îi place cel mai mult în piure sau supă. Iar dacă îi dai peşte, ai mare grijă când îl dezosezi. Unele mămici obţin rezultate spectaculoase cu feliuţe subţiri de caşcaval sau cu cu bule te de brânză topită, încearcă si tu, dar cu mare zgârcenie. E puţin cam devreme pentru lactatele grase sau prelucrate industrial. Cât despre pâine, poţi alege orice sortiment, cu excepţia celor din făină integrală.
Carnea la bebeluşi
Între 8 şi 12 luni, copiii trebuie să consume măcar o dată pe zi carne sau peşte, de trei ori pe zi lactate (lapte, iaurturi, creme), si de cel puţin două ori pe zi legume şi/sau fructe. Carnea pe care o alegi, indiferent dacă e albă (pui, curcan) sau roşie (vită, viţel sau mânzat), nu trebuie să fie grasă sau afumată. Mezelurile mai au de aşteptat, la fel şi pateurile sau conservele de orice fel. Cât despre porc, e mult prea greu de digerat. Mielul, în schimb, are o altă poveste: la noi, e pe lista neagră, în timp ce în alte ţări se dă copiilor cam în aceeaşi perioadă cu carnea de vită.
Carne friptă, fiartă sau prăjită?
Cu riscul de a te plictisi, va trebui să-ţi repetăm că peştele sau carnea pe care urmează să i le prepari trebuie să fie lipsite de grăsime şi fără oase. Aşa că, va trebui să îndepărtezi cu mare grijă şi migală pieliţele, zgârciurile şi oasele, până când vei obţine o bucăţică de cărniţă slabă. Şi mare atenţie! Niciodată să n-o prepari în ulei sau la grătar, pentru un copil atât de mic. Aceste moduri de preparare sunt indigeste. Cel mai indicat este să fierbi bine carnea, după care o toci mărunt sau o tai cubuleţe. Copiii acceptă relativ uşor carnea, mai ales alături de piureul preferat.
Fereşte-l de tentaţii
Pe cât de mult te chinuieşti să-i pregăteşti celui mic numai mâncare sănătoasă, pe atât de uşor poţi strica totul cu o mică „indulgentă”. Nici nu şti ce repede prind obiceiurile proaste! Nu-i da să guste nici măcar o fărâmă de salam, crenvurşti, şniţel sau chiftele. E firesc să-i placă mai mult decât pieptul de pui fiert. Tu ce ai alege?! Dacă nu vrei să duci lupte grele la fiecare masă, e mai bine să nu ajungă niciodată să cunoască gusturile interzise
