Depresia postpartum

Depresia postpartum

Apariţia bebeluşului ar trebui să fie un motiv de bucurie, iar tu te surprinzi tristă? Nu te speria, e normal. Peste 75% dintre femei se confruntă, imediat după naşterea bebeluşului, cu o instabilitate emoţională, caracterizată de episoade de plâns şi stări de negativism. Află ce reprezintă şi nu-i permite să te copleşească. Stresul inerent apariţiei bebeluşului poate duce la apariţia depresiei – mai ales în cazul femeilor care au devenit mame pentru prima dată. Ia-o uşurel, cere sprijin dacă simţi că nu te descurci şi nu uita că starea ta îl influenţează nemijlocit şi pe cel mic.

 

Baby Blues

Apare la 3-5 zile după naştere şi poate dura de la câteva zile până la două săptămâni. Practic, se declanşează în momentul în care femeia îşi dă seama de pasul făcut, înţelege faptul că viaţa ei s-a schimbat profund, iar bebeluşul care până mai ieri era „ascuns” în burtică, acum îşi face mereu simţită prezen­ţa şi nevoile. Simptomele care o de­scriu sunt tristeţea, sensibilitatea, episoadele frecvente de plâns, in­somniile. Pentru că este trecătoare, Baby blues nu e considerată o problemă gravă, mai ales că nu in­terferează cu capacitatea mamei de a se ocupa în mod corespunzător de copil.

 

Depresia postnatală

Este o formă accentuată de depresie, dominată de sentimente de vinovă­ţie, de senzaţia incapabilităţii de îngri­jire adecvată a bebeluşului, tristeţe intensă, plâns frecvent, coşmaruri şi pierderea interesului. În această situaţie, femeia trăieşte o stare acută de vid, dorinţa sexuală se reduce până la dispariţie, pot apărea crize de panică şi gânduri sinucigaşe. Acest tip de depresie afectează între 10-20% dintre femei şi poate ţine câteva luni bune. Este o problemă care nu trebuie trecută cu vederea, fiind necesară consilierea de specia­litate.

 

Psihoza postpartum

Este forma cea mai gravă, dar şi cea mai rară de depresie postpartum. Aceasta se face simţită în primele două săptămâni de după naştere. Este vorba despre o stare patologică severă (se asociază cu alte tipuri de psihoze şi cu tulburarea bipolară) în care femeia pierde contactul cu realitatea. Ea poate avea halucina­ţii vizuale şi auditive, idei delirante şi hiperactivitate extremă. Printre simptome se mai numără insomnia, furia, închiderea în sine, sentimente contradictorii faţă de copil, dorinţa de suicid şi/sau infanticid (de a-şi pune capăt zilelor sie, dar şi copilului). De aceea, femeia care suferă de psihoză postpartum are nevoie de tratament imediat, aproape în toate cazurile, medicaţie. Uneori, atunci când riscul de a se răni şi de a răni pe altcineva este prezent, se poate impune internarea într-un spital.

 

Cauzele depresiei după naştere

Se spune că, pentru a înţelege ce simte o femeie în timpul menstruaţiei, un bărbat ar trebui să nu doarmă abso­lut deloc timp de patru zile. Oboseala, năuceala şi chiar tristeţea care ar apărea atunci ar fi grăitoare. Iar menstruaţia este „mic co­pil” pe lângă ce se petrece în corpul unei femei atunci când este însărcinată. Can­titatea de hormoni creşte foarte mult, iar după naştere scade brusc la nivelul de di­nainte de a fi gravidă. Func­ţionarea glandei tiroide este şi ea influenţată. In plus, începe curgerea laptelui prin sâni, care provoacă o nouă furtună hormonală, ce nu are cum să nu se reflecte şi la nivel emoţional.

Deşi despre depresia postnatală s-a vorbit din cele mai vechi timpuri, însuşi părintele medicinei, Hipocrate, descriind detaliat, în anul 700 î.Hr, problemele de natură emoţională ale femeii, asociate cu sarcina şi naşterea, încă nu s-au putut stabili cu precizie cauzele apariţiei acestei probleme. Există, totuşi, anumite ipoteze, unele dintre ele verificate. Una dintre ele se referă la impactul fluctuaţiilor hormonale care au loc în perioada gravidităţii şi imediat după naştere: în decursul sarcinii, nivelul de estrogen şi progesteron creşte de până la zece ori, iar după delivrenţă scade vertiginos – în inter­val de maximum 72 de ore, ajunge la acelaşi prag ca înainte de sarcină! Unii dintre cercetători se concen­trează în mod special pe conexiunea dintre simptomele depresiei şi nive­lul de prolactină (hormonul care de­termină secreţia lactată). Acest hor­mon se găseşte în cantităţi reduse în organism în momentul naşterii, dar creşte extrem de repede în prima săptămână.

Pe de altă parte, oame­nii de ştiinţă americani sugerează că au stabilit o legătură clară între nivelul înalt al pCRH (placental Corticotropin-Releasing Hormone) în timpul sarcinii şi riscul de a dez­volta depresie postpartum. Conclu­zia reiese dintr-un studiu la care au participat 100 de femei cărora li s-a măsurat nivelul hormonului pCRH, în săptămâna 25 de sarcină. În urma acestui screening, cercetătorii au putut depista trei sferturi dintre femeile care au suferit ulterior din cauza DPP. Nivelul pCRH creşte în timpul sarcinii, stimulând secreţia de cortizon, hormonul care ajută or­ganismul să facă faţă stresului. După naştere, nivelul pCRH revine la nivelurile obişnuite (deci scade la fel de mult, pe cât a crescut), traducân du-se astfel printr-o rezistenţă dimi­nuată la stres.

Dincolo de aceste presupuse cauze, s-au identificat şi o serie de factori favorizanţi, pre­cum: problemele în căsnicie, stările de depresie anterioare, deprimare sau anxietate în timpul sarcinii, stresul şi evenimentele nefericite survenite (decesul unei persoane dragi, schim­barea locuinţei, problemele la locul de muncă), naşterea traumatizantă (travaliu prelungit, probleme de sănătate ale copilului sau ale ma­mei), antecendente de sindrom premenstrual sever, fumatul, înlocuire alăptatului la sân cu lapte formula, lipsa respectului faţă de sine, colicii bebeluşului, statut socioeconomic sub medie,

 

Toate pe capul tău

Ştii prea bine că, în timpul sindromului premenstrual sau chiar în timpul menstruaţiei, lucrurile tind să pară mult mai grave ca de obicei, chiar dacă în realitate nu sunt. După ce naşti, situaţia e şi mai drastică. Fiinţa micuţă ce a venit pe lume nu ştie să-şi exprime nevoile, iar tu te simţi în totalitate respon­sabilă pentru ea. În plus, bebeluşul plânge. Pare atât de fragil! Grijile lega­te de alăptat, băiţă, trebu­rile casnice obişnuite, pro­bleme în relaţia cu tatăl co­pilului, cu familia etc. nu se mai termină! Majoritatea mamelor trec prin asta… Proaspăta mămică se confruntă cu sentimente copleşitoare de oboseală, lipsa interesului pentru orice acţiune, lipsa energiei şi a motivaţiei şi chiar a interesului faţă de bebeluş. Unii autori numesc „depre­sie” această manifestare numai dacă se prelungeşte pe durata a câteva luni. Din punct de vedere juridic, depresia postnatală este considerată chiar circumstanţă atenuantă!

 

Femeile dedicate carierei, mai predispuse la depresie postpartum

Oamenii de ştiinţă din Marea Britanie au ajuns la concluzia că depre­sia postnatală este mai acută în cazul femeilor care decid să nască abia după ce şi-au desăvârşit cariera. În general, este vorba de mame mai în vârstă, care s-au pregătit mai mult decât este necesar pentru primul născut, ceea ce implică întâmpinarea unor dificultăţi mari atunci când lucrurile nu decurg, inevitabil, aşa cum îşi propuse­seră. Aceasta, deoarece aceste femei capătă abilitatea de a controla majoritatea aspectelor din viaţa lor (şi-au completat studiile, şi-au ordonat cariera şi priorităţile de cele mai multe ori cu exces de zel) şi riscă să nu se descurce cu un copil, mai ales nou-născut, care îţi impune să fii extrem de flexibilă emoţional şi social. Concentrându-se pe detalii profesionale şi financiare, femeile cu carieră nu mai gustă bucuria venirii pe lume a copilului. In plus, ele sunt şi mult mai rezer­vate atunci când vine vorba despre ajutor din partea celorlalţi, pentru că, în mod natural, cred că este o dovadă a incapacităţii lor. Specialiştii spun că rezolvarea în cazul lor constă în conştientizarea acestui aspect mai puţin plăcut, precum şi în monitorizare mentală pe perioada sarcinii şi imediat după.

 

Scapă de depresie

 

Alimentaţie naturală, mişcare în aer liber, ajutor din partea celorlalţi, chiar şi medicamente – soluţii există!

Dat fiind că este vorba de un fenomen în primul rând hor­monal, depresia postpartum poate fi tratată cu medica­mente. Va trebui însă să ţii cont că orice substanţă pe care o vei ingera acum va ajunge şi în laptele copilului, de aceea numai medicul per­sonal îţi va spune pentru ce antidepresive poţi opta. Hor­monii pot fi influenţaţi şi pe cale naturală, printr-o ali­mentaţie pură, naturală şi un stil de viaţă cât mai sănătos. Alimentaţia sănătoasă poate fi benefică pentru o dietă echilibrată în timpul sarcinii sau după naştere. Mai mult ca sigur, nu vei putea avea un program de somn regulat, oricât de mult va ţipa corpul tău pen­tru acesta. Lipsa orelor de somn este unul din motivele drastice ce întreţin starea de depresie. De aceea, va trebui să suplineşti aceste ore în mod cât mai inteligent. „Fură” un pui de somn chiar şi în tim­pul zilei, când bebeluşul tău doarme. Pentru a contracara efectele hormonilor deze­chilibraţi, optează pentru ac­ţiuni care măresc cantitatea de hormoni ai bunei dispozi­ţii. De exemplu, endorfinele se declanşează în timpul exerciţiilor fizice, cum ar fi o uşoară alergare, înotul, yoga sau chiar şi o banală plimbare prin natură. Oxitocina, hor­monul care susţine relaţia profundă dintre mamă şi co­pil, se declanşează când ţii bebeluşul la sân, dar şi când îţi destăinui stările unei prie­tene bune, care te înţelege.

 

În orice caz, ai nevoie de ajutor

Unele femei s-au obişnuit să le facă singure pe toate, de aceea le va fi foarte greu să accepte că, în această situa­ţie, chiar au nevoie de ajutor. Dacă te încadrezi în această categorie, va trebui să accepţi măcar raţional că ţi-ar fi mult mai uşor dacă ţi-ai păstra pentru tine numai o parte din îndatoriri. Chiar dacă felul de a călca rufe al soţului tău e cam stângaci sau perişoarele făcute de mama-soacră nu-s la fel de bune ca ale tale (plus că ţi-e şi jenă că ai apelat la ea…). Nu-ţi face probleme, a trecut şi ea prin asta, înţelege. Cât despre curăţenia per­fectă… amân-o pe mai târziu. Priveşte-ţi cu atenţie copilul. Nu te simţi vinovată dacă nu te inundă din prima instinctul matern. Lasă-ţi libertatea de a-1 contempla, de a te umple de misterul existenţei sale micuţe. Nu te aştepta la nimic nici din partea ta, nici din partea lui – pur şi simplu, urmăreşte atentă ce apare. E un fel de tehnică de meditaţie, dacă vrei, dar vei vedea că ajută. Dacă mai ai şi alţi copii, priveşte-le reacţiile din afară, fără să te implici – s-ar putea să ai de învăţat de la sinceritatea lor. Dacă nu găseşti pe nimeni în care să ai încredere şi căruia ai putea să-i mărturiseşti toate gândurile tale, scrie-le într-un jurnal. Iar la nevoie, apelează la un psiholog. Până la 20% dintre femei fac o formă de depresie postpartum ce necesită ajutor specializat.

 

elefant.ro
| Termeni și condiții | Confidențialitate | RSS SuperMămici |