Reclama

Reclama

Prea ca la țară … Sunt într-un supermarket pe la orele 20. Sună telefonul: “Hani să iei și tu (…) și ia și un prea ca la țară. Hai, te așteptăm, închid că pitica vrea să îmi arate nush ce”.

Bun, zic eu: prea ca la țară, țin minte reclama, repede la frigidere și … prea ca la țară ok, dar prea ca la țară UNDE? Repede întreb un merchandiser: “Unde găsesc prea ca la țară?”, răspunsul vine prompt: „Pe al doilea rând din stânga în capăt!”. Perfect, ajung, scanez printe culori și oferte, găsesc o cutie verde cu o bunică cu vaca în brațe, iau vreo 3 și punct, pe cai acasă, totul rezolvat!  (sau cel puțin asta am crezut). 

Ajung acasă. “- Ai luat?” “- Am luat” “- Păi ce-ai luat tati?” mă întreabă nevastă-mea. “- Prea ca la țară!”. După prea ca la țară UNDE, acum intervine prea cala țară CE … “Păi nu iaurt tati, brânzică d-aia” Grrrrrrr… eh, asta e las că-l mâncăm noi. Dacă tot m-am întrebat, unde și ce, acum stau și mă întreb: prea ca la țară DE CE?

De câte ori nu ați observat copilul dvs. că se oprește din roboteala lui în fața jucăriilor și să îl vedeți absorbit de o reclamă în fața televizorului?

De câte ori nu l-ați lăsat să se uite la un anumit clip doar pentru faptul că în cele 20-30 de secunde prezentate cu plăceri nemaiîntâlnite, cu oferte demne de o investiție a unui broker de la JPMorgan, de jurămintele unor persoane carora li s-a schimbat viața (și iubita) datorită șamponului fără mătreață, copilul prins de magia momentului mai înghite fără să crâncnească încă câteva linguri de mâncare?

Cum anume suntem influențați este bine știut, motivele și scopul la fel. Modalitatea de prezentare totuși s-a schimbat, dacă înainte reclamele aveau target părinții sau tatăl (și îmi aduc acum aminte de o reclamă  a anilor 70, văzută de curând pe net la cele mai tâmpite reclame, în care Broscuța VW avea target bărbatul cu mesajul: cumpără această mașină pentru soția ta, te va costa foarte puțin service-ul când o strică) acum fiecare reclamă are targetul ei, prin urmare cineva îți ia la țintă copilul să îl îndemne să te îndemne să cauți poneii roz care înăuntru au nush ce bomboane dubioase. Sunt reclame din ce în ce mai versatile care te fac cotizant al unei întregi game de produse (mai exact al unui întreg lanț de produse ale aceluiași brand): vede copilul o înghețată la Mc, îl duci, pe lângă asta îi iei și un Happy Meal, în Happy Meal ai o jucărie, jucăria provine dintr-un film, în film apar și alte personaje, acestea apar și pe tricouri, și pe ghiozdane, ghiozdanele vin inclusiv cu pixuri și radiere, cu un caiet cu un alt personaj din altă poveste, se reia jocul ca un Piticot pentru ei și Monopoly pentru noi. Un adevărat cross-selling. Bun, cam ăsta este efectul reclamelor pentru copii asupra părinților, dar

Ce anume îi atrage pe copii? Lăsând la o parte explicațiile evidente cu privire la incapacitatea unui copil de a judeca, critica, accepta și respinge o idee la fel ca un adult, rămâne să mă gândesc la: mesaj , muzică, și imagine.

Mesajele de regulă sunt scurte, în versuri și au coloană muzicală fericită, voci dumnezeiești sau copilărești, tocmai pentru a fi plăcute urechilor și ușor de reținut ca pentru copii. Când spun ușor de reținut nu mă refer doar la reținerea mesajului ce dorește a îl transmite o reclamă ci și la reținerea versurilor, astfel încât orice copil poate alege în parc și la grădiniță, alături de alți copii să îngâne exact aceleași versuri, efectul reclamei se propagă, alți părinți vor începe să caute disperați prin buzunare și magazine (sau pe la agenții de turism margarete, în cazul în care nu știu exact ce e prea ca la țară) ceea ce micuțul lor cântă prin casă înainte de rugăciunea de seară.

Imaginile. Imaginile sunt vii, de regulă animate sau chiar desene animate pentru că în acestea nimic rău nu se întâmplă, binele câștigă, Oso învață copilul să termine un task, Mariposa e salvată. Este o pură tactică militară, pe care și noi românii am aplicat-o cu succes în trecut: adu adversarul pe terenul unde se crede nejustificat în avantaj. Mă rog … mai nou (în fotbal) îi aducem pe terenuri unde toți sunt în dezavantaj (mai puțin furnizorii de gazon), asta este o altă poveste (viitoare). Revenim, desfășurarea ostilităților este într-un cadru de basm, unde nu este necesar să își activeze elementele de auto-protejare a psihicului. Culorile sunt luminoase și stridente, de exemplu porci porcușori roz care nu grohăie și râmă ci valsează și fredonează Mozart, văcuțe mov care mănâncă iarba verde și dau lapte alb și ciocolată neagră. Mă întreb dacă nu cumva a existat un departament de psihologi la creatorul vacii, care să gândească “ – Ce facem dom`le cu femeile astea nebune cu dieta, pentru care mâncatul unei ciocolate echivalează cu profanarea propriului lor dormitor, nu putem face brandul în jurul simbolului vacă ! – Ba putem, dacă o facem roz și să nu mugească (o fi corect mugească ?), ci dă din coadă invariabil în fața Alpilor austrieci înalți, subțiri și cu vârfuri ascuțite”. Se pare că m-a luat valul și am trecut deja la reclamele pentru oameni mari. De altfel, dacă tot considerăm (pe bună dreptate de altfel) micuții ca fiind oameni mari în miniatură, atunci (cel puțin în acest caz) adulții sunt niște copii cu portofel pentru departamentele specializate de marketing ce parcă se axează nu doar pe psihologie și economie ci chiar pe inginerie genetică, descompun ADN-ul ală să afle ce ritm muzical ne poate face mâna să se ducă spre portofel.

Ce alte reclame ne plac (spun ne, nu pentru mine și pentru tine ce ai ajuns până la acest paragraf, deci nu ești inclus în acest grup “select”)? Cele cu Dorel și cu Babanu`, sunt amuzante și reconfortante, este plăcut să știi că sunt muuuulți dintre noi în halul ălă. Adică nu-i nicio problemă dacă ai furat un canal ca să vinzi fierul, pentru că ai pus copăcelul nou plantat de vecină, în locul capacului de canal astfel încât să nu iști vreun accident, ești mult mai bun ca Dorel, prin urmare viața-ți este împlinită, poți în continuare să te delectezi cu filme erotice până la 5 dimineața și apoi să spargi semințe în fața blocului până la 11 noaptea și  40 de ani, moment în care poți revendica dreptul tău de cetățean de a primi pensie pe caz de boală.

Mai sunt anti-reclamele (de exemplu Pepsi Trist cu aromă de tămâie, sau ultimul clip al Maiei Morgenstern cu Roșia Montana), reclame de nișă, pentru că fiecare Client trebuie atras și înrolat, nu putem toată viața să mâncăm sănătos cu Koka Kola pe masă și nici să vedem aceiași mineri cu defecte evidente de vorbire (mă refer defecte genetice sau datorate poluării) care spun că vor doar să muncească. De parcă plantatul panseluțelor la Universitate nu se mai face …

Reclamele cu dive … astea îmi plac, nu tot timpul ai ocazia să vezi zâna cum ține în brațe un lepros din India photoshopat iar pe Mihaela întinsă în bikinii să te întrebe dacă fumatul este singura ta plăcere … Nu duduie, o altă plăcere este să te văd cum te iei de păr în văzul lumii cu Zâna. Stau și mă întreb dacă voi chiar vă certați sau de fapt o antrenezi pentru El Vis de România Bănică Jr. Nuș cum naibii cele mai de x ori femei din țara asta nu reușesc să își rezolve problemele de acasă. Însă, cumpărăm, cumpărăm, donăm, donăm. Gina Pistol la 13 lei chilotul? Donăm. Până la urmă mi se pare cea mai corectă reclamă cu Dive.

Mă gândesc dacă nu cumva reclamele ar trebui să fie de genul celor de la posturi TV de 0 (zero) bani: Popescu SRL firmă ce montează aer condiționat vă urează Crăciun Fericit. Și fără nici un asterix care să îți explice că aceste urări sunt valabile doar în cazul în care îți bagi aer condiționat în toiul iernii. În caz contrar te poți duce la ăla mic și negru (nu, nu la manele). Ar fi fost totul mai simplu.

Și în final, o reclamă care nouă ne-a plăcut:

http://creator.iqads.ro/grandspoof2011/creatie/700

| Termeni și condiții | Confidențialitate | RSS SuperMămici |
Moda la preturi mici!vezi oferta!
+