Activităţile copilului de la 0 la 5 ani

Activităţile copilului de la 0 la 5 ani

O stimulare timpurie este foarte importantă pentru dezvoltarea copilului, chiar dacă credem sau observăm că micuţul nu poate duce la bun sfârşit sarcinile primite sau regulile jocului. Pe măsură ce trece timpul acesta se va maturiza şi dezvolta în cele din urmă şi va fi în stare să ducă la îndeplinire exerciţiile de îndemânare. Focalizarea pe educaţia timpurie este firească, ştiut fiind faptul că dezvoltarea copiilor este rapidă în această etapă de vârstă, iar valorificarea potenţialului pe care îl are copilul creează pentru acesta premisele performanţelor lui ulterioare.

Vârsta preşcolară (3 – 6/ 7 ani) a fost multă vreme considerată o etapă „neimportantă“ din punctul de vedere al achiziţiilor psihologice, un interval de timp în care copiii nu fac nimic altceva decât să se joace. Cercetările din ultimele zeci de ani au demonstrat fără îndoială faptul că, de fapt, chiar acest joc are o importanţă crucială. Într-un fel, jocul copilului echivalează cu „munca adultului“. Prin joc, copiii îşi dezvoltă abilităţile cognitive şi învaţă noi modalităţi de interacţiune socială. Aşa se face că etapa preşcolară este una a schimbărilor semnificative nu doar fizice, ci şi mentale şi emoţionale.

 

Copilul de la naştere până la un an

Dacă bebeluşul dumneavoastră pare că nu reacţionează la activităţile indicate (nu este încă pregătit), încercaţi din nou în fiecare zi. Fiţi consecvenţi şi fiţi avizaţi că nici un copil nu funcţionează exact ca un ceas! Ei se dezvoltă în ritmuri diferite, şi nu neapărat în aceleaşi domenii.

Pe de altă parte, copilul poate da semne că este sensibil (este pregătit) la programele indicate mai devreme decât la termenele sugerate. Introducerea în acest caz a unor activităţi care sunt puţin mai dificile poate fi utilă, dar exagerările nu ar aduce nimic bun copilului. Forţându-l cu exerciţii prea complicate, el nu ar mai deprinde îndemânările de bază, care constituie temelia următoarelor activităţi utile dezvoltării lui.

Repetarea activităţilor este mult mai avantajoasă. Cu cât un copil va repeta mai mult o activitate, cu atât el se va simţi mai în siguranţă şi va coopera mai bine. Aceasta este baza lui pentru învăţat. Este o învăţare mecanică. Gândirea, judecata şi asocierea sunt procese imature la cei foarte mici.Învăţarea pe de rost îi va ajuta să-şi dezvolte aceste abilităţi, până la atingerea potenţialului maxim.

Activităţile pentru dezvoltarea aptitudinilor sunt concepute să ajute îmbunătăţirea gândirii, a judecăţii şi a capacităţii de asociaţie. Cheia învăţatului la copii este introducerea şi dezvoltarea unor abilităţi la momentul potrivit. O lacună în procesul de învăţare şi dezvoltare a copilului este cea care creează, în opinia educatorilor, multe probleme de învăţare şi comportament acasă şi la şcoală. Acel moment optim este de maximă importanţă. Copilul trebuie instruit cu dragoste, blândeţe şi consecvenţă.

Învăţarea la copiii mici se realizează holistic pentru că implică toate domeniile de dezvoltare a copilului: fizic, emoţional, social, lingvistic şi intelectual. Aceste domenii de dezvoltare se modifică rapid şi uneori se suprapun pe măsură ce copilul creşte. Pentru educatoare aceasta înseamnă că o activitate poate să servească mai multor arii de dezvoltare. De exemplu, un copil de 5 luni care se joacă cu o sunătoare învaţă ce face aceasta, descoperă cum se prinde şi să mişte sunătoarea. El îşi foloseşte ochii şi învaţă să se uite la un obiect în mişcare. Adulţii trebuie să planifice activităţi pentru toate ariile de dezvoltare.

 

Copilul la vârsta de un an

Copilul de un an începe să dea unele semne de independenţă, dar are încă multă nevoie de supraveghere şi de îndrumare. Este important să prindeţi momentul potrivit al introducerii activităţilor sugerate pentru a-l stimula. Nu este recomandată planificarea unei ore exacte în fiecare zi pentru o anume activitate, deoarece copilul mic nu are încă simţul timpului, chiar dacă i se menţine o schemă generală de program zilnic. S-ar putea sa perceapă acest fapt ca pe o rigiditate, care să conducă la un comportament negativ.

Încercaţi să vă înţelegeţi copilul, observând tipicul comportamentului său cotidian. Reţineţi când pare să caute ceva de făcut. S-ar putea să fie dimineaţa devreme sau după un mic somn de după-amiază. Depinde când are chef să facă ceva aparte.

Este important de ştiut că un copil la această vârstă are o putere foarte scurtă de concentrare şi s-ar putea să nu fie capabil să termine o activitate dintre cele sugerate într-un anumit interval de timp. Aceste activităţi trebuie repetate pentru o stimulare suplimentară în diferite momente de-a lungul unei perioade de timp mai Îndelungate, Copilul îşi va dezvolta încrederea în sine şi independenţa pe măsură ce începe să perceapă mediul apropiat lui.

Cărţile cu imagini mări, viu colorate şi cu puţine detalii atrag copilul de această vârstă. Copilul va fi încântat să i se citească poveşti mereu, chiar dacă nu poate sta prea mult timp concentrat pentru a termina o carte.

Cântecele, rimele şi ritmurile îl vor captiva. Continuaţi să le repetaţi des, şi copilul le va recita din memorie pe cele preferate.

Copilul de această vârstă este curios şi va fi imediat gata să exploreze mediul înconjurător pipăind, băgându-şi năsucul, scormonind, trăgând, împingând, privind iscoditor şi bătând ritmul. Va adora să stivuiască şi să care obiecte, să umple şi să golească cutii, sticle sau flacoane, să pună şi să scoată capace de la diverse recipiente.

Copilul de un an este foarte ocupat. Este mult mai conştient de sine însuşi. Va dovedi mult mai multă afecţiune şi îşi va exprima dorinţele prin gesturi. Treptat, va începe să comunice prin cuvinte cu un vocabular limitat. Cu cât comunicaţi mai mult cu el prin conversaţie, citit, folosind dramatizarea şi punerea în scenă, cu atât mai bine va fi pentru el mai departe. Acestea vă vor fi de folos să-i induceţi încrederea în sine şi siguranţa care îl vor ajuta să fie atras spre învăţătură.

 

Copilul de la 2 la 3 ani

Copilul de doi ani are nevoie de multă acţiune. Este mai curios şi mai activ, pentru că este mult mai conştient de lumea care îl înconjoară. Mărimile, culorile şi formele au deja înţelesuri pentru el şi este încântat să îşi folosească cunoştinţele pentru a-şi îmbogăţi experienţa.

Vorbeşte mai bine şi poate chiar să recite poezii scurte, ghicitori, rime şi să interpreteze unele cântecele. Vocabularul său s-a mărit, participă mai des la conversaţie şi este în stare să îşi amintească o înşiruire de evenimente. Unii copii de această vârstă pot avea tendinţa să se bâlbâie pentru că gândesc mai repede decât pot să vorbească. Copilul va fi avantajat dacă îl veţi asculta cu răbdare atunci când se străduieşte să se exprime singur.

Copilul se va distra mâzgălind în sus şi în jos cu orice instrument i se dă: un creion obişnuit, un creion cerat sau o carioca. Mâzgăliturile în sus şi în jos vor evolua în curând în trăsături de condei dus-întors şi circulare. Este începutul expresiei artistice şi creative a copilului. Este nevoie de multe laude şi încurajare, pentru că el îşi exprimă acum „viziunea” sa asupra mediului care îl înconjoară. Critica la această vârstă poate avea un efect negativ asupra libertăţii de creaţie a copilului.

Cei mai mulţi copii de această vârstă preferă activităţile în care sunt implicaţi muşchii mari, ca alergatul, săritul, lovitul, dansul, pedalatul, împinsul, trasul, aruncarea mingii şi participarea la jocuri simple. Dorinţa puternică pentru activităţi motorii este prezentă, deoarece copilul şi-a dezvoltat o coordonare motorie mai bună. Activităţile fine şi grosiere ar trebui să fie încurajate pentru a asigura rafinamentul coordonării în ambele domenii.

Diferenţele de mărime sunt vizibile pentru un copil de doi ani. Poate identifica membrii unei familii şi îşi dă seama că sunt mai mari decât el pentru că a devenit mult mai conştient de el însuşi. Poate chiar să îşi cunoască numele, vârsta şi sexul.

Poveştile reale şi fantastice îl interesează foarte mult, în special poveştile cu animale. Perioada de interes nu este prea îndelungată, dar poate asculta atent poveşti scurte şi rime. Imită multe cuvinte şi sunete pe care le aude. Se poate preface prin jocuri de rol că este în lumea sa supranaturală. Aceasta este una dintre nevoile copilului, aceea de a-şi exterioriza sentimentele şi de a le adapta la lumea reală.

 

Copilul de la 3 la 4 ani

Eul copilului de trei ani este mai bine conturat. Vrea să-i mulţumească pe adulţi şi este mai independent. Vocabularul i s-a îmbogăţit şi este interesat de cuvinte, înţelege explicaţiile simple şi este capabil de raţionamente corecte.

Poate prezenta mai mult interes pentru activităţile motorii fine datorită coordonării mai bune a muşchilor mici. Totuşi, activităţile muşchilor mari îi vor consuma cea mai mare parte din energie, ei fiind angajaţi în acţiuni ca alergarea, săritul, pedalarea, săritul într-un picior, alunecarea, aruncarea şi prinderea unei mingi, galopatul.

Poveştile, poeziile, ritmul, cântecele, dramatizările şi muzica alcătuiesc cea mai mare parte a lumii lui. Îl amuză în continuare să-şi inventeze un tovarăş de joacă imaginar şi poate lega prietenie cu el chiar dacă este în stare să se joace scurte perioade de timp şi cu un alt copil real.

Îl captivează jocurile simple, în care cerinţa este de a realiza corespondenţe în funcţie de anumite criterii, şi jocurile de ghicit. Înţelege conceptul de număr pentru numerele doi şi trei, chiar dacă este capabil să numere şi mai departe. Este o vârstă a curiozităţii, în care copilul pune multe întrebări, pentru că explorează şi se adaptează mediului în care trăieşte.

 

Copilul de la 4 la 5 ani

Un copil de patru ani poate face mai mult. Este mai dezvoltat din punct de vedere social, mental şi fizic. Interacţiunea cu alţi copii de aceeaşi vârstă conduce la o dezvoltare adecvată. Copilul învaţă nu numai fair-play-ul, dar intră în relaţie şi cu ceilalţi indivizi, diferiţi de el. Aceasta îl ajută să-şi lărgească orizontul asupra vieţii şi să depăşească limitele casei şi ale împrejurimilor ei. Jocul este modul de a învăţa al copiilor. Copiii vor învăţa unii de la alţii. Jocul trebuie să fie astfel condus încât să asigure bunele deprinderi de joc.

Ritmul creşterii este diferenţiat: între 4 şi 5 ani creşterea este lentă, uşor intensificată spre sfârşitul preşcolarităţii. Se remarcă progrese importante în coordonarea motorie, în dezvoltarea musculaturii şi în osificarea cartilajelor. Se continuă procesul de osificare a oaselor metacarpiene şi a celor carpiene, proces ce se va încheia pentru primele între 9 şi 11 ani şi, pe la 12 ani, pentru următoarele, prin urmare pachetul de activităţi (şi în special cele sportive) trebuie corelat obligatoriu cu gradul de dezvoltare fizică.

Copiii de această vârstă sunt foarte curioşi. Au mai multă încredere m ei şi încep să fie mai atraşi de numere şi de litere. Cei mai mulţi copii de patru ani vor adora să li se citească şi să privească la imagini. Unii vor recunoaşte literele în cuvinte sau pot chiar să fie în stare să citească unele cuvinte dacă se uită cu atenţie.

Un copil de patru ani poate fi foarte mulţumit să distingă asemănările şi deosebirile dintre imagini, forme, culori, mărimi, litere şi numere.

Coordonarea muşchilor se îmbunătăţeşte foarte mult la această vârstă, deşi copiii vor avea încă dificultăţi la prinderea şi aruncarea mingii, la săritul corzii, la menţinerea echilibrului şi la sărit. Va fi necesar mult exerciţiu pentru a perfecţiona coordonarea de care are nevoie copilul pentru a depăşi orice dificultate pe care a avut-o cu aceste îndemânări.

Familiarizaţi copilul cu numerele şi cifrele. Nu este suficient să ştie să numere până la zece. Copilul trebuie să fie în stare să facă legătura între o cifră şi cantita­tea desemnată de ea. Pentru început, el poate să numere obiectele arătându-le cu degetul, mai apoi să socotească „din ochi”. Pentru dezvoltarea deprinderii de a număra, folosiţi situaţiile de zi cu zi, de acasă şi de pe stradă.

Calitatea educaţiei, a îngrijirii şi protecţiei copilului de la naştere până la 6/7 ani depinde de noi, toţi cei care interacţionăm cu copiii, zi de zi: părinţi sau educatori, consilier şcolar sau asistent medical – toţi acţionând coerent şi având în atenţie permanentă copilul şi particularităţile lui.

Copiii care au beneficiat de educaţie timpurie de calitate se simt mai atraşi de şcoală, manifestă atitudini pozitive faţă de învăţare, obţin rezultate mai bune, sunt motivaţi şi doresc să finalizeze întregul parcurs şcolar, ceea ce duce la scăderea absenteismului, creşterea ratei de şcolarizare şi reducerea abandonului şcolar.

Surse: (1) Ghid practic pentru creşterea copilului până la 5 ani – June R Oberlander, (2) Activitati de învăţare pentru copiiii foarte mici (de la naştere la 3 ani) – Betty Squibb şi Sally J. Deitz (3) Unicef Romania (4) Educaţia timpurie şi specificul dezvoltării copilului preşcolar – Ministerul Educaţiei şi Învăţământului 2008 – Reforma Educaţiei Timpurii Recomandăm aceste materiale întrucât ce prezintă activităţi şi jocuri specifice fiecărei perioade.

elefant.ro
| Termeni și condiții | Confidențialitate | RSS SuperMămici |
Articole Fashion aproape noicu 90% discount!
+