Ce dorim de la copilul nostru?

Ce dorim de la copilul nostru?

Să fie ca şi copilul X. 

Fiecare copil este diferit, şi unic. Ei nu sunt identici. Nici gemenii nu sunt identici. Trebuie să recunoaştem acest lucru ca fiind punctul de pornire în educaţia copiilor noştri. Jobul nostru este să le valorificăm individualitatea.

A-i cere copilului tău să devină ca altul, înseamnă a-l priva de o identitate, a-i refuza dezvoltarea sinelui. Copiii sunt unici, ei nu se afla în competiţie cu nimeni altcineva ci doar cu propriile lor limite, nu ar trebui comparați cu alții. Nu vă simţiţi lezaţi în momentul în care un alt părinte vă povesteşte despre o realizare a copilului lui (de exemplu primele cuvinte sau mersul pe bicicletă). O face din bucurie împărtăşindu-vă un moment fericit şi nu pentru a demonstra ceva. Să nu vă simţiţi niciodată jenată să vă exprimaţi la rândul dvs. laudele la adresa copilului dvs. Iar dacă o faceţi în preajma lui este şi mai bine!

Cum poţi,  ca părinte, să accepţi caracterul unic al copiilor tăi ? Foarte simplu: Încetează să mai încerci să-i faci să fie ca tine! Ei nu trebuie să fie copia ta, aşa că trebuie să renunţi la: “Trebuie să gândeşti aşa, pentru că eu gândesc aşa!”.

Astfel, părinţii işi obligă copiii să fie un fel de mămică sau tatic “în miniatură”. Copii vor ajunge să sufere pentru că nu sunt lăsaţi să fie ei înşişi, vor observa că ceea ce fac şi simt nu este OK, cât timp nu sunt aidoma voastră. Vor fi obligaţi să ajungă la concluzia potrivit căreia singura modalitate de a fi iubiţi, acceptaţi, aprobaţi şi susţinuţi este să fie exact ca mama sau ca tata, întrucât asta aşteaptă părinţii de la ei.

Citeste  Nevoia de atenţie a copiilor

Copiii nu sunt din plastilină, obiecte programabile sau fiinţe docile în esenţă ca să-i modelăm sau să îi programăm întru-totul. Sunt fiinţe care trebuie să se descopere, să se desfăşoare şi să îşi afirme individualitatea, iar scopul nostru în viaţă nu este să-i facem după chipul şi asemănarea noastră, ci să îi ajutăm să se  descopere şi definească singuri.

 

Să fie cel mai bun.

Ne dorim ca micuţul nostru să fie cel mai bun din cercul de prieteni, din bloc, din clasă sau din şcoală. Îmi aduc aminte cu oarecare stânjeneală momentele în care, la finele anului şcolar, mă plimbau părinţii cu coroniţa de premiant pe frunte prin tot cartierul pentru a avea motive de laudă. Ei bine, în orice clasă de şcoală, grup, cercuri şi colective de elevi se conturează întotdeauna două extreme, este modelul  clopotului lui Gauss, reprezentarea grafică a probabilităţilor, şi cu vârfuri dar şi cu codaşi; iar dezideratul de a avea un copil-campion este pe cât de greu de realizat, pe atât de lipsit de sens. Studii de specialitate au dovedit că angajarea copiilor în competiţie la vârste de pâna la 10-11 ani induc renunţarea şi demobilizarea învăţării. n acelaşi fel sunt evitate şi momentele de punere a copiilor în situaţii de inferioritate care mai târziu ar putea duce la eşec scolar. Vezi şi principiile Învăţământului Alternativ.

 

Să nu sufere ce am suferit eu, să nu-i lipsească nimic

Fie din dorinţa de a da copilului totul posibil, pentru că reprezintă lumina ochilor noştri, fie datorită faptului că am avut o copilărie mai grea de care în unele momente nu ne aducem amint cu prea multă plăcere, şi nu ne dorim o asemenea experienţă pentru ei, fie ca suntem de multe ori incapabil de a spune NU copilului, de multe ori îi oferim acestuia tot ceea ce îşi doreşte şi mai mult decât atât. De aici până la răsfăţ, este doar un pas.

Citeste  Mintea copiilor

Un copil răsfăţat de regulă devine nepopular şi egoist, întrucât se gândeşte doar la el nefiind capabil să împartă sau să fie empatic cu sentimentele celor din jur. Dacă aceasta caracteristică continuă şi pe perioada adolescenţei, sau când devine adult, respingerea de către cei din jur va continua de asemenea, problemele în relaţionare vor deveni deosebit de grave, copilului urmând să îi lipsească exact ceea ce are cel mai mult nevoie: iubirea şi aprecierea. Învaţă-i să se definească prin ceea ce sunt şi nu prin ceea ce au sau nu au.

Răsfăţul nu are legătura cu dragostea, sau mai exact dacă îţi iubeşti mult copilul şi îi arăţi acest lucru, nu înseamnă că îl răsfeţi. Comportamentul negativ al copilului ca urmare al răsfăţului nu este datorat oferirii de iubireci o consecinţă a înlocuirii iubirii cu alte lucruri: răsplată sau indulgenţădisproporţionată, aşteptări mai puţine prin coborârea ştachetei, înlocuirea dragostei cu lucruri materiale. Vezi şi răsfăţul copiilor.

mergi la pagina anterioară

 

zenda.ro

Pages: 1 2

| Termeni și condiții | Confidențialitate | RSS SuperMămici |
Sandale Ieftinecu 90% discount!
+