Disciplinarea şi pedeapsa copiilor

Disciplinarea şi pedeapsa copiilor

Disciplinarea reprezintă învăţarea comportamentului dorit în paralel cu eliminarea comportamentului inadecvat, prin metode specifice bazate pe soluţii şi nu pe consecinţe. În schimb pedeapsa este exercitarea asupra copilului a unui control exterior, prin forţă, cu scopul de a modifica un comportament problematic. Scopul principal al disciplinei este dezvoltarea în adultul de mâine a comportamentului moral, a simţului corectitudinii, a personalităţii puternice şi a capacităţii de a lua decizii corecte.

elefant.ro

Comportamente evazioniste

Comportamente evazioniste

Copiii pot reacţiona neaşteptat la situaţii concrete de viaţă. Reacţiile negative se structurează pe mai multe niveluri, ele fiind însă reacţii predominant afective şi subiective. Copilul adoptă de multe ori comportamente inadecvate în relaţiile cu ceilalţi, precum şi în atitudinea faţă de sine însuşi. Ne vom opri asupra unor asemenea conduite şi anume: egosimul, negativismul, răsfăţul, încăpăţânarea, furtul şi minciuna.

Crizele de opoziţie ale copiilor

Crizele de opoziţie ale copiilor

De multe ori părinţii constată schimbarea din comportamentul copiilor odată cu vârsta de 2-3 ani. Este vorba despre criza de opoziţie, despre perioada independenţei excesive- perioada lui “ba nu!” sau nu vreau” a ţipetelor, a agresivităţii prin care copilul încearcă să-şi impună punctele de vedere, dorinţele şi personalitatea.

Raspunde pozitiv sentimentelor copiilor

Raspunde pozitiv sentimentelor copiilor

Am scris anterior despre cum anume să nu răspundem sentimentelor copiilor. Prezentasem un adevărat arsenal pentru o luptă inegală pe care sub nicio formă nu ar trebui să o avem cu inima copiilor noştri. Rămăsesem datori cu un răspuns la întrebarea “Chiar avem la îndemână doar răspunsuri negativiste?”. Păi, haideţi să vedem cum anume trebuie să răspundem într-o manieră pozitivă atunci când copiii îşi deschid inima în faţa noastră, dacă de multe ori am fost puşi în situaţia în care răspunsurile pe care le-am primit la rândul nostru să nu ne fi sprijinit cu adevărat într-un moment delicat. Până la urmă, să sprijini şi să susţii pe cineva înseamnă să îi permiţi să îşi exprime şi să îi accepţi sentimentele. Înseamnă să îl asculţi, înseamnă să rezişti tentaţiei de a corecta persoana, sentimentele sau câteodată problema. Înseamnă să îl accepţi necondiţionat chiar dacă nu reuşeşti să îi înţelegi simțirile și intensitatea lor sau chiar dacă tu ai fi procedat altfel în aceleaşi situații.

Ce fel de părinte ești? Fii sincer!

Ce fel de părinte ești? Fii sincer!

Fii sincer! Întrucât poți afla cum se dezvoltă comportamentul copilului tău.

Observarea impactului părinților asupra dezvoltării copilului a făcut obiectul cercetărilor multor sociologi de-a lungul anilor, însă, a fost nevoie de munca lui Diane Baumrind ce a definit ideea tipologiei părintelui și efectele acesteia asupra comportamentului, aptitudinilor sociale și maturizării copilului.

Această teorie se bazează pe două elemente vitale ale responsabilității părintelui, ce includ căldura și suportul oferit, acceptarea personalității și dorințelor copilului în funcție de nivelul așteptărilor pe care un părinte le cere în planul responsabilității, strictețea regulilor de disciplină și metodele de control al comportamentului aplicate.

De ce mă comport aşa?

De ce mă comport aşa?

Câteodată îmi este greu să mă comport aşa cum trebuie. Ştiu că acest lucru este supărător pentru tine, în special pentru că mă cunoşti că respect regulile de cele mai multe ori. Să mă comport aşa cum mi se cere necesită un efort din partea mea, eu sunt mic şi chiar dacă îmi dau toată silinţa să fac lucrurile corect, câteodată acestea nu ies aşa cum aş vrea.

10 Principii pentru a fi un bun părinte

10 Principii pentru a fi un bun părinte
1. Ce faci TU contează!

Copilul vede în tine un model, ceea CE şi CUM faci TU va aplica şi el. Nu reacţiona niciodată la mânie şi întreabă-te cum ai vrea ca copilul tău să reacţioneze mai târziu într-o situaţie similară. Tu eşti eroul lui, pentru a îţi atrage atenţia se va comporta astfel încât să îl observi. Tu eşti profesorul lui, ce îl inveţi nu doar prin cuvinte ci şi prin comportament.

2. Nu există răsfăţat din dragoste!

Răsfăţul nu are legătura cu dragostea, sau mai exact dacă îţi iubeşti mult copilul şi îi arăţi acest lucru, nu înseamnă că îl răsfeţi. Comportamentul negativ al copilului ca urmare al răsfăţului nu este datorat oferirii de iubireci o consecinţă a înlocuirii iubirii cu alte lucruri: răsplată sau indulgenţă

Influenţarea comportamentului prin atenţie

Influenţarea comportamentului prin atenţie

Ca şi părinţi, foarte uşor putem fi prinşi în jocul răspunsurilor și acțiunilor negativiste față de copii, dându-le de multe ori diferite comenzi, instrucţiuni sau pedepse succesive, înainte ca micuţii să aibă timp să răspundă sau chiar să înţeleagă ceea ce am dorit de fapt. Studii de specialitate au relevat că atenţia pe care o acordăm copiilor noştrii, pentru ei poate reprezenta atât o recompensă pentru a fi luaţi în considerare cât şi o consecinţă a caracterului şi a acţiunilor lor față de noi. Copiii caută atenţie, pentru un micuţ sau un adolescent orice tip de atenţie este mai bună decât ignorarea, prin urmare vor căuta în lipsa atenţiei pozitive, atenţia negativă sub forma pedepsei sau expunerea la critici.

Pagina 1 din 212
| Termeni și condiții | Confidențialitate | RSS SuperMămici |