Responsabilitatea parentală, copiii şi violenţa la TV

Responsabilitatea parentală, copiii şi violenţa la TV

În analiza şi luarea deciziilor în ceea ce priveşte viitorul copiilor şi ce este mai bun pentru ei, în special când este vorba despre copii şi mass-media, este esenţial să conştientizăm la maxim că fiecare copil este în acelaşi timp unic şi în schimbare – foarte rapid. Mai mult chiar, fiecare mediu de răspândire a informaţiilor este diferit şi emisiunile TV, jocurile video, filmele şi cărţile oferă un spaţiu enorm în conţinut, formă şi stil.

Totuşi, există câteva similitudini între copiii anumitor vârste şi media, programe, jocuri şi povestiri. În timp ce observaţiile particulare cu privire la fiecare copil sunt esenţiale, există şi observaţii generale care pot fi făcute.

 

Supravegherea copilului în faţa televizorului

 

Astăzi, mai mulţi ca niciodată, există probabil copii supuşi riscului de a ajunge dependenţi de televizor. Un număr mare de părinţi nu cred că ar putea să controleze vizionarea copiilor lor, unii chiar consideră că nu prezintă nici un risc dacă un copil se uită la televizor crezând chiar că copiii lor pot discerne singuri în privinţa materialului pe care îl vizionează.

Mulţi părinţi spun că este peste posibilităţile lor să controleze acest obicei al copiilor lor. Nimeni nu vrea să fie dictator, dar, după părerea mea, părinţii nu ar trebui să ezite în luarea deciziilor cu privire la ce ar putea vedea copiii lor la televizor. Dacă părinţii nu îşi pot controla în mod rezonabil casa, copiii şi activităţile acestora, ajungem uşor la concluzia că procesul de socializare este, în cel mai bun caz, în schimbare. În cel mai rău caz, ne putem aştepta la tot felul de probleme sociale generate de aceasta.

Supravegherea copiilor de către părinţi este importantă deoarece există numeroase programe/emisiuni şi materiale nepotrivite pentru unii copii, mai ales cei mici. Ar trebui să fim în mod special îngrijorați de emisiunile de „programare a realităţii” şi emisiunile de ştiri care deseori prezintă şi generează frică/teamă/spaimă substanţială inutilă, de efectele inducerii fricii sau violenţei dar și de efectele potenţiale de modelare a comportamentului și minții copilului.

Copiii au nevoie uneori de supraveghere în utilizarea televizorului, a jocurilor video, a computerelor şi a altor tipuri de media, aşa cum au nevoie de supraveghere atunci când scobesc un dovleac, coboară pe scări sau merg pe bicicletă pe stradă. Ideea că un număr mare de activităţi ale copiilor trebuie să fie monitorizate din când în când dar activităţile care ţin de media pot fi complet nesupravegheate este de neînţeles pentru mulți, deşi unii se pare că sunt foarte convinşi de acest lucru.

 

Televizorul în doze mici

 

Imita copiii ceea ce vad la televizor?Ca în orice activitate, prea mult dintr-un lucru s-ar putea să nu fie întotdeauna cel mai bine, mai ales pentru un copil în plină dezvoltare. Dacă alte activităţi şi experienţe nu au loc cu frecvenţa pe care părinţii sau îngrijitorii o consideră adecvată datorită televizorului şi jocurilor video sau pe calculator, atunci este dreptul şi responsabilitatea acestora să limiteze acest gen de activităţi. Copiii trebuie să iasă afară la joacă, trebuie să doarmă un număr rezonabil de ore şi la un moment dat trebuie să citească şi să îşi facă temele.

Aşa cum nu le-am permite copiilor să mănânce o dată toate bomboanele primite de ziua lor sau să citească noaptea cu lumină slabă până când ochii le sunt suprasolicitaţi, la fel cei care au grijă de copii trebuie să ia decizii similare în privinţa utilizării televizorului şi a jocurilor video.

În acelaşi timp, trebuie să încurajăm copiii să îşi dezvolte capacitatea interioară, personală de monitorizare a activităţilor astfel încât să poată lua din ce în ce mai mult decizii pentru ei înşişi.

 

Educaţia şi cultura cu televizorul

 

Multe lucruri pe care le-am scris aici vor părea multor cititori evidente. Aş insista totuşi din două motive. Primul e că unii analişti ai media, de cele mai multe ori cei ataşaţi de abordarea „culturală”/curentul „studiilor culturale” ale media – abordare/curent care a adus importante contribuţii la înţelegerea de către noi despre cum auditoriul experimentează şi înţelege media – cred că părinţii ar trebui ca niciodată să cenzureze sau să interzică unui copil să ia parte la un mediu sau o poveste pe care ar vrea să o experimenteze. Pentru unii, este un act arogant şi dovadă a prejudecăţilor, ca un părinte să fie interesat sau să chiar să interzică experienţele media ale copiiilor lor.

Din motive teoretice, politice şi pedagogice, unii teoreticieni au concluzionat că media reprezintă un tip diferit de stimul sau fenomen faţă de lucruri cum ar fi focul, „străinii periculoşi”, bomboanele, stânci sau scări nesupravegheate. Show-urile de televiziune, cărţile şi jocurile video sunt produse culturale şi pot fi „tratate” în mod activ de audienţi. De remarcat că cea mai mare parte a cercetărilor despre „tratare”, sau „citire”, a textelor media a fost făcută cu adolescenţi şi adulţi, nu copii.

Psihologii specialişti în dezvoltare au fost criticaţi de către unii „avocaţi” ai studiilor culturale că ar fi prea aspri în părerile lor despre conţinutul media potrivit pentru copii . Există adepţi de marcă ai studiilor culturale care sugerează că singurul efect al media care ar putea să ne îngrijoreze este ceea ce aceşti teoreticieni văd ca efect negativ al psihologilor specialişti în dezvoltare şi alte „autorităţi” care arată cu degetul cultura care se revarsă prin intermediul media şi determină o „panică morală” în legătură cu potenţialele efecte negative ale media (Buckingham & Sefton-Green şi Seiter).

Al doilea motiv pentru care tutorii trebuie să supravegheze utilizarea media de către copii este acela că mulţi părinţi spun că nu au avut restricţii în a privi televizorul când au fost mici şi mai privesc şi acum deseori multe acte de violenţă la televizor. Din moment ce sunt convinşi că nu au fost afectaţi psihologic în vreun fel, ei cred acum că le pot permite copiilor lor să privească ce vor.

 

ibebe.ro The Bag Shop

Şi noi am trecut prin asta! Oare?

 

Dacă se pune în faţă ideea că adulţii din zilele noastre nu au fost deloc afectaţi de violenţa pe care au văzut-o copii fiind şi că nu este nevoie să monitorizezi vizionarea copiilor de astăzi, aş sugera să se ia în consideraţie următoarele cinci idei:

În primul rând, poate că astfel de părinţi au fost afectaţi, dar nu sunt conştienţi de aceasta –poate că mulţi dintre noi au fost de-sensibilizaţi la violenţa din mass-media în moduri pe care nu le putem recunoaşte.

Copiii sunt expusi violentei în faţa televizoruluiÎn al doilea rând, multe din filmele de astăzi care ajung la televiziune sunt cu mult mai violente prin detalii grafice decât orice putea apare într-un film sau la televiziune acum 15 sau 20 de ani în urmă. Trupurile şi capetele personajelor din film suferă deseori explozii, cu încetinitorul, cu detalii convingătoare şi zguduitoare. În unele filme, femeile sunt urmărite de criminali în masă cu camera video din punctul de vedere al urmăritorului, întărind impresia că privitorul realizează urmărirea.

În al treilea rând, din ce în ce mai mult programele de ştiri de la ore târzii arată mult mai mult decât înainte rezultatele violenţei asupra oamenilor. De fapt, destui adulţi îmi spun că sunt ei înşişi deranjaţi şi înfricoşaţi de ştirile pe care le văd la televizor.

În al patrulea rând, deşi multe programe de televiziune şi jocuri video sunt educaţionale şi distractive, există multe alte lucruri pe care am vrea să le facă copiii noştri. Uneori privitul la televizor şi jocurile video stau în cale. Activităţi mai puţin structurate de asemenea pot oferi copiilor mai multe ocazii să îşi dezvolte imaginaţia şi creativitatea decât media care este de obicei de natură structurată.

În al cincilea rând, nimeni din cei ce sunt preocupaţi de copii şi urmăresc activitatea acestora legată de televizor nu poate fi asigurat că brusc va fi confruntat cu un mesaj care este înfricoşător sau nepotrivit. Într-adevăr, statisticile arată că mai mulţi părinţi astăzi decât altădată se simt forţaţi să închidă televizorul când ceva nepotrivit este prezentat. Astăzi, mulţi părinţi caută să se asigure că au telecomanda televizorului în apropiere atunci când un copil este de faţă.

Vă recomandăm şi acest articol ce tratează riscurile televizorului şi educaţia copilului sau despre soluțiile de a scăpa de dependența de TV.

rechizitelemele.ro
| Termeni și condiții | Confidențialitate | RSS SuperMămici |
Moda la preturi mici!vezi oferta!
+