Vacanţa de vară a ajuns în staţia terminus, iar pe peron ne aşteaptă luna septembrie cu pregătirile şi emoţiile specifice începutului de an şcolar. Sunt multe de pus la punct înainte de ziua marcată cu roşu în calendar, aşa că începem să cutreierăm raioanele specializate ale magazinelor, în căutarea cărţilor, caietelor sau a hainelor pe post de uniformă… Dacă de grija necesarului pentru şcoală scăpăm după câteva zile de alergat, ne descurcăm însă mai greu cu întrebările şi emoţiile legate de acest eveniment. Oare se va adapta copilul meu la noul mediu? Cum pot să-i trezesc interesul pentru şcoală? Ce trebuie să fac astfel încât să nu fie exclus din grup, dacă nu va face faţă noului stil de viaţă? Sunt doar câteva dintre întrebările pe care şi le pun părinţii atunci când copilul trebuie să meargă la şcoală.

depurtat.ro

Pentru a trece mai uşor peste angoasele şi temerile generate de începerea anului şcolar, fiţi mult mai atenţi la pregătirea emoţională şi fizică a copilului pentru şcoală.

Perioada de adaptare poate fi mult mai uşoară pentru bobocul care vine în clasa I, dacă acesta vine cu lecţiile pregătite de acasă, „întotdeauna este nevoie de o perioadă de acomodare cu noua provocare, perioadă mai lungă sau mai scurtă, în funcţie de fiecare copil. Cu puţin ajutor şi susţinere, copiii pot depăşi cu bine momentul”, remarcă psihologul Silvia Ciobanu şi recomandă să:

 

Explicaţi regulile şcolii şi rolul acesteia

– „Părinţii pot pregăti copilul povestindu-i despre şcoală, despre faptul că acolo sunt reguli pe care trebuie să le respecte, despre învăţătoare şi rolul acesteia, despre faptul că o să aibă colegi noi şi că poate lega prietenii cu aceştia. Nu folosiţi termenul de «şcoală» ca ameninţare, atunci când copilul face vreo năzbâtie, şi nu transformaţi învăţătoarea în vrăjitoarea cea rea, care aplică pedepse copiilor neascultători”.

 

Stimulaţi-i interesul şi povestiţi-i propriile experienţe

– “În mod obişnuit, copilul aşteaptă cu nerăbdare să înceapă şcoala. Pot exista însă şi situaţii, excepţii, în care copilul să privească cu reticenţă mersul la şcoală. Reticenţa poate fi atât rezultatul temerilor şi anxietăţilor părinţilor care sunt preluate de către copil, cât şi al unor influenţe externe. Poate fi vorba de unele poveşti pe care le aude de la copiii mai mari sau din partea adulţilor cu mai puţin tact ori din cauza faptului că trebuie să se despartă de prietenii pe care şi-i făcuse deja.

Părintele poate veni în ajutorul copilului povestindu-i cum a fost el la şcoală, cum s-a acomodat, prin ce greutăţi a trecut, cum şi-a făcut prieteni, cum s-a descurcat în momentele în care i-a fost greu. De asemenea, poate să-i spună că şi el, la rândul său, a fost speriat de lucrurile noi despre care nu ştia nimic.

Este important pentru copil să ştie că şi părinţii lui, modelele la care se raportează, s-au confruntat cu astfel de temeri, că au reuşit să treacă peste ele, că nu este ruşinos să fie aşa şi mai ales că nu li s-a întâmplat nimic rău. Părinţii trebuie să rememoreze cu plăcere ce au făcut ei la şcoală, să depene amintiri şi întâmplări distractive”.

 

Prezentaţi activităţile şcolare într-un mod plăcut

– „Copilul încă trăieşte în universul imaginilor şi al poveştilor, puteţi foarte uşor să descrieţi activităţile de la şcoală ca pe o poveste în care eroul principal trebuie să descopere «comori» reprezentate de informaţii şi cunoştinţe, să descifreze enigme ca un fel de puzzle pe care atunci când îl va asambla va avea o surpriză nemaipomenită. Faceţi acest lucru natural şi firesc, fară ameninţări pentru copil”.

 

Familiarizaţi-l cu şcoala

– „Puteţi să diminuaţi emoţiile copilului şi teama de necunoscut dacă-i arătaţi traseul pe care va trebui să-l parcurgă zilnic către şcoală şi şcoala în sine”.

 

Implicaţi-l în achiziţionarea obiectelor pentru şcoală

– „Acest lucru îi va stimula interesul, îl va responsabiliza şi-l va face să îndrăgească noile obiecte”.

 

Reglaţi-i regimul de somn

– „Dacă micuţul dumneavoastră este activ şi-i place să stea până seara târziu, este foarte bine să-l obişnuiţi cu regimul de somn pe care va trebui să-l adopte odată cu începerea şcolii, astfel încât la orele 21:00 – 22:00 să fie deja în pat, iar la ora 7:00 să se trezească”.

 

Responsabilizaţi-vă copilul

– Activitatea şcolară presupune efectuarea anumitor sarcini care necesită un grad de responsabilizare al copilului. Copilul se va descurca mult mai bine dacă începeţi procesul de responsabilitate devreme, atunci când acesta poate efectua acţiuni în mod autonom. Începeţi cu lucruri simple, complicaţi-le şi înmulţiţi-le pe măsură ce vârsta şi capacitatea copilului de a efectua sarcini mai complexe permit. Principiul de bază este următorul: acordarea responsabilităţii, urmată de gratificare, laudă și atenție pozitivă pentru asumarea şi realizarea sarcinii.

 

…și dacă refuză să revină la şcoală?

Potrivit psihologului Silvia Ciobanu, „copiii abia aşteaptă să se revadă cu colegii, să-şi povestească experienţele de vacanţă etc. însă există şi situaţii mai dificile, în care copiii nu-şi mai doresc să se întoarcă la şcoală, adolescenţii fiind cei mai vizaţi.

Cauza acestui comportament vine din încercarea adolescentului de a evalua sensul identităţii personale, întrebarea definitorie a acestei etape este: «Cine sunt?». Adesea, adolescentul se confruntă cu dificultatea de a găsi răspunsul necesar. Atacul crizei identităţii aduce o stare de confuzie, care nu-i dă voie tânărului să înţeleagă ce vrea sau pentru ce anume merită să se zbată. În încercarea de a-şi găsi drumul, pe fondul acestei crize şi fără suportul corespunzător, adolescentul frământat poate considera că soluţia problemelor lui este renunţarea la şcoală, pe care este posibil să o înlocuiască cu diverseeplăceri care devin singurul lui scop.

În situaţia în care tânărul nu este capabil să rezolve singur această criză, susţinerea din exterior este indispensabilă. Adolescentul trebuie încurajat și sprijinit să-şi descopere propriile resurse, interese, să inţeleagă semnificaţia valorilor, să obțină încrederea şi recunoaşterea activităților la care se pricepe.

 

Cereţi ajutorul psihologului

Dacă observaţi că aveţi un copil care nu reuşeşte să se adapteze mediului şi programului şcolar sau nu-şi mai doreşte să meargă la şcoală, apelaţipsihologul sau la consilierul şcolar. Acesta poate fi găsit in majoritatea şcolilor sau în centrele specializate. „Părintele sau profesorul poate solicita o evaluare pentru a-l îndruma în direcţia potrivită”, spune Silvia Ciobanu, psiholog şi psihoterapeut MindCare.

 

Treceţi pe la doctor, înainte de şcoală!

Este ştiut faptul că grădiniţa şi școala sunt medii propice pentru dezvoltarea şi propagarea anumitor afecţiuni. Nu neglijaţi acest aspect înainte de începerea şcolii şi mergeţi cu copilul la un examen medical, pentru a-i evalua starea de sănătate şi a-l ajuta să facă faţă mai uşor sarcinilor şi responsabilităţilor din programa şcolară, susţine dr. Mihaela Herescu, medic primar pediatrie, Hyperclinica MedLife Băneasa, şi recomandă efectuarea următoarelor investigaţii paraclinice: hemograma, calcemia, glicemia, sideremia, exudatul faringian, exudatul nazal, examenul coproparazitologic, examenul sumar de urină.

Dacă observaţi anumite deficienţe auditive la copil, sunt indicate un examen ORL şi efectuarea unei audiograme, iar dacă şcolarul dumneavoastră are probleme cu vederea, mergeţi şi la un consult oftalmologie, potrivit dr. Herescu.

 

Fiți cu vaccinările la zi!

Asiguraţi-vă că micuţul dumneavoastră are toate vaccinările la zi. Acest fapt îl poate proteja de multe afecţiuni care se dezvoltă şi se propagă rapid în mediul şcolar. „Copilului care abia merge la şcoală ar trebui să i se administreze vaccinul difterotetanic şi vaccinul antirujeolic. Pe lângă acestea, se recomandă vaccinarea antihepatita A, deoarece o mare parte a cazurilor de hepatita A apar la şcolari. în cazul în care copilul nu a fost vaccinat până la această vârstă cu vaccinul antihepatita B, se recomandă şi efectuarea acestuia”, subliniază pediatrul.

 

Comunicaţi dascălului problemele de sănătate ale copilului

Dacă copilul dumneavoastră are anumite afecţiuni, este bine să informaţi învăţătoarea/diriginta despre acestea. Dascălul le poate explica celorlalţi colegi din clasă problema colegului lor, evitându- se situaţiile neplăcute generate de ceilalţi copii, spune dr. Mihaela Herescu. Pe lângă acestea, „dacă un copil poartă ochelari de corecţie a unei miopii, este indicat ca acesta să fie aşezat într-o bancă din primele rânduri. Dacă un alt copil are anumite tulburări de postură, este indicat să fie urmărit de un cadru didactic şi să-l ajute să se corecteze, potrivit dr. Herescu.

De asemenea, este extrem de importantă colaborarea părinte – profesor, în cazul copiilor cu epilepsie sau cu alte boli cronice care au nevoie de o supraveghere atentă.”

 

Urăm tuturor copiilor un an şcolar interesant şi cât mai multe reuşite şi momente de bucurie!
noriel.ro