Minciuni nevinovate şi adevaruri de Crăciun

Minciuni nevinovate şi adevaruri de Crăciun

Moş Crăciun trăieşte la Polul Nord, are o sanie trasă de reni, un atelier în care spiriduşi verzi construiesc jucării pentru copii, iar în noaptea de Crăciun zboară pe la copiii care au fost cuminţi tot anul (sau care devin cuminţi începând de astăzi până când vine Moşul) şi le lasă sub brăduţi cadourile dorite. Moşul intră pe horn în casele oamenilor, dacă oamenii nu au case ci locuiesc la apartament atunci intră pe uşă (cu condiţia ca să nu fi văzut copilul că uşa este închisă,  caz în care moşul intră pe fereastră sau chiar se teleportează direct din sanie până în faţa brăduţului). Binenţeles că Moşul vine doar când copiii dorm, pentru a nu fi văzut, prin urmare aceştia trebuie să îşi înfrângă dorinţa de a sta mai mult treji în Ajun.

Am citit astăzi aici o scurtă postare despre grijile de mămică:

“Imi doresc ca Matei sa nu invete sa minta. Si stiu ca cei mici invata sa minta de la cei mari. Ei nu se nasc cu aceasta stiinta. Acum de sarbatori noi ii mintim. Sunt minciuni frumoase si nevinovate dar atat eu cat si sotul meu ne-am tot gandit de cand l-am nascut,  cum sa facem cu darurile pe care le aduc M0sii. Si am hotarat pentru ca este prea mic si traim intr-o lume in care de sarbatori vin Mosi cu daruri, sa pastram  pentru o perioada aceasta magie. De pe la 5-6 ani vom incerca sa ii cerem iertare pentru ca l-am mintit si ii vom explica de ce am facut-o.  Sper sa nu se supere prea tare pe noi.”

Interesantă abordare cu minţitul şi Moş Crăciun. Teoretic minţim. Practic însă … poate nu este chiar o minciună ci mai degrabă este realitatea pe care o poate înţelege un copil într-un mod plăcut şi magic.

Dacă ar fi o minciună ar fi la fel ca minciuna pe care o spunem atunci când suntem supăraţi şi copilul ne întreabă: ” – Mami eşti supărata? Nu mami, nu sunt”. Povestea Moşului este încercarea noastră de a îi proteja, de a nu le perverti gândirea magică pe care şi-au format-o creând lumi în care pot fi oricine vor să fie şi pot face orice îşi doresc să facă,  în care imaginaţia le impulsionează creativitatea întrucât le permite să se folosească de cât mai multe resurse în crearea fanteziilor şi a proprilor lor poveşti.

Dacă totuşi considerăm că o minciună este o minciună, dacă avem intenţii bune este o minciună pe jumătate iertată de către propria noastră conştiinţă. Iar cealaltă jumatate produce plăcere şi fericire celui mic, prin urmare … despre ce vorbim? Hai să privim aceasta minciună nevinovată ca fiind păcatul nostru, un alt sacrificiu pentru copiii noştrii. Şi cu siguranţă vom fi iertaţi de păcate,  întrucât vor conta mai mult: educaţia,  creşterea, timpul de calitate, momentele speciale care îi vor urma toată viaţa. Dovada? Minciuna continue să existe şi va continua cu siguranţă. S-a transformat în mit, în magie, într-o poveste plăcută pe care o povestim în familiile noastre, în fiecare an, an de an. Pentru că lucrurile frumoase rezistă timpului.

Cu ajutorul lui Moş Crăciun învăţăm copilul despre ce înseamnă să dăruieşti, să fie empatic şi sensibil la cei mai puţin norocoşi, să îşi dezvolte abilităţile sociale (la petrecerile de Crăciun), abilităţile lingvistice (ghicitorile şi poeziile specifice), îl învăţăm despre apartenenţa la grup prin tradiţie şi istorie, dar şi despre bunătate, recunoştinţă şi căldura familiei.

O menţiune de final: de regulă nu sunt adepta scopului care scuză mijloacele. Dar de ce scopuri nobile şi mijloace minunate avem parte 🙂

| Termeni și condiții | Confidențialitate | RSS SuperMămici |
Moda la preturi mici!vezi oferta!
+