Manualul părintelui (doar 100 de lucruri de ştiut)

Manualul părintelui (doar 100 de lucruri de ştiut)

71. Lauda este cheia, mai ales în cazul în care copilul dumneavoastră nu este cooperant. Copiii repetă comportamentul care atrage atenţia.

72. Anunţaţi dinainte micuţul cu privire la timpul rămas disponibil pentru joacă sau televizor. Nu îl luaţi imediat acasă, spuneţi-i din timp că mai poate să stea 10 minute.

73. Fără “dacă”. Folosiţi-vă de limbaj pentru a îl face cooperant. Sună mai bine: “după ce strângi în camera ta ieşim în parc” decât “dacă strângi în camera ta ieşim în  parc”.

74. Lasă copilul să se descurce singur în situaţii mai tensionate. Dacă se ceartă cu cineva lasă-l să (înveţe şi să) rezolve singur problema. Interveniţi doar dacă este cazul. Nu veţi putea fi tot timpul în preajma disputelor de la grădiniţă sau şcoală.

75. Dacă despărţirile înainte de grădiniţă sunt mai dificile lasă-i un obiect ce îi aduce aminte de tine. Va fi mai liniştit cu acel obiect.

76. Dacă trebuie să îl pedepseşti, nu amâna momentul întrucât nu va mai putea înţelege corespunzător pedeapsa şi va rămâne cu impresia că este pedepsit pe nedrept

77. Fii un bun model pentru copilul tău şi când este vorba de mâncare: mănâncă sănătos, mănâncă la masă şi nu sări peste mese.

78. Pentru un nou născut suptul degetului este o activitate relaxantă, liniștitoare.

79. Părinții tirani îi fac pe copii tirani.

80. Copilul nu știe ce este bine si ce este rău, așa că interziceți-i ceea ce credeți că trebuie interzis fără a-l pedepsi aspru și a-l bate.

81. Vorbiţi-i clar şi în limbaj simplu. Cu cât vorbeşti mai mult cu atât va înţelege mai puţin. De exemplu nu recomand: Ai grijă (este prea vag), Poţi te rog să strângi jucăriile? (nu cere, ci spune), Du-te în baie, spală mâinile şi faţa, spală-te pe dinţi, vino apoi să te văd şi apoi te duci în pat (prea multe instrucţiuni şi cuvinte).

82. Aveţi grijă la limbaj, fiţi foarte atenţi asupra cuvintelor pe care le folosiţi. Cuvintele urâte creează amintiri urâte.

83. Vorbiţi-i pozitiv. Spuneţi-i despre ce vreţi ca el să facă şi nu ce nu vreţi să facă. Nu numai ca păstraţi o atmosferă pozitivă, însă nu îi daţi şansa de a face ceva ce nu aţi dori să facă dacă aţi omis să îi menţionaţi expres. De exemplu, dacă îi spuneţi să nu alerge, va avea atunci opţiunea de a sări sau de a se tăvăli.

84. Evită să îl corectezi în public. Va fi mult mai responsabil și înțelegător dacă îi vei vorbi blând între patru ochi.

85. Seara la culcare puteţi să-i spuneți copilului “La revedere”, acest lucru îl va ajuta dimineața să se trezească bine dispus.

86. În cazul în care trebuie să îi dai o lecţie gândeşte-te înainte dacă nu cumva metoda aleasă îi distruge respectul faţă de sine.

87. În familie pot (şi vor) apărea probleme. Acceptă că nu toate problemele pot fi pe deplin rezolvate. Multe din probleme au la bază diferenţe fundamentale ale temperamentului şi personalităţii fiecăruia din familie (de la copil, până la mămică şi tătic). Odată ce accepţi că aceaşi problemă va reapărea efectul acesteia va fi mai mic. Puneţi accent pe ceea ce vă leagă şi nu pe ceea ce vă diferenţiază şi gândiţi-vă că o familie puternică este caracterizată prin problemele rezolvate şi nu prin lipsa acestora prin ignorare. Este bine să vă reamintiţi că că înainte de a fi mămică şi tătic aţi fost femeie şi bărbat. Şi că înainte de asta aţi fost copii.

88. Nu fă promisiuni ce nu le vei putea onora. Chiar dacă așa rezolvi o situație delicată, pe termen lung este posibil să își piardă încrederea în tine.

89. Nu insista şi nu te aştepta să îţi vorbească copilul de fiecare dată când vrei tu, însă de fiecare dată ascultă-l atunci când doreşte să îţi vorbească. Vei învăţa mult mai multe atunci când vine la tine să îţi spună un lucru decât atunci când insişti să ţi se dezvăluie.

90. Nu îi descuraja, motivează-i! Şi ţine minte că linia dintre a fi realist şi a fi negativist sau descurajant este foarte fină iar în unele situaţii copiii au nevoie să continue să viseze decât să fie scuturaţi la realitate.

91. Stabilirea de reguli ajută copilul tău să îşi dezvolte auto-controlul. Încurajarea independenţei îl vor ajuta să îşi dezvolte capacităţile de a îşi stabili şi urma drumul în viaţă. Pentru a avea succes în viaţă, are nevoie de ambele.

92. Pentru ca micuţul să înveţe să te asculte atunci când îi dai instrucţiuni sau creezi anumite reguli, trebuie să dai dovadă de răbdare şi perseverenţă.

93. Ca şi viitor tătic, încearcă să fii înţelegător dacă partenera ta este mai sensibilă ca deobicei – sarcina presupune o serie de lucruri noi şi neobişnuite. Chiar dacă eşti foarte ocupat, partenera ta are nevoie de şi mai multă atenţie şi de mai mult sprijin decât în mod normal.

94. Oricât de obosită eşti după naştere, fii activă! Exerciţiile fizice îţi îmbunătăţesc capacitatea cardiorespiratorie, tonusul muscular se reface, inclusiv la nivelul muşchilor abdominali, nivelul de energie al corpului creşte, starea de bine se îmbunătăţeşte, îndepărtează stresul, previne şi accelerează vindecarea depresiei postnatale, îţi conturează silueta şi te şi scapă de kilogramele în plus.

95. Copiii cu vârsta sub 8 ani, au nevoie de libertate în joacă, nu este recomandat să fie împinși de la spate spre sporturi de performanță, până la această vârstă contează mai mult plăcerea de a face sport și nu plăcerea de a învinge, psihicul lor putând fi afectat de numeroasele eșecuri în cazul în care își măsoară forțele cu copii mai bine dezvoltați fizic.

96. Să priveşti fotografiile copiilor tăi te poate face mai fericită chiar decât o bucată de ciocolată!

97. Donarea jucăriilor vechi este o activitate foarte bună de a dezvolta în paleta de sentimente a copilului simpatia, empatia, dorința de a ajuta copii mai săraci. Și atunci când vei face donația, dacă o veți face personal și nu veți apela la serviciile unor intermediari, ia-l și pe cel mic cu tine, pentru a simți bucuria celui care, pentru o clipă, va fi în al nouălea cer.

98. Dacă eşti nevoit să îi spui copilului “Mai târziu”, această expresie nu trebuie să devină “Niciodată!”

99. Nu întotdeauna calea cea mai uşoară este şi cea mai bună sau şi cea mai corectă. Transmite acest lucru copilului tău arătându-i.

100. Fiecare părinte şi fiecare copil este unic. Un părinte îşi cunoaşte cel mai bine copilul lui. Să ceri însă ajutorul unui specialist, doctor, dascăl sau psiholog este o obligaţie ce derivă din responsabilitatea ta ca părinte. Nu înseamnă că nu ești deștept, pregătit sau un bun părinte ci înseamnă că ai grijă de copilul tău și că vrei să faci şi vei face tot ceea ce este mai bine pentru el. Când văd oamenii mari că cer ajutor şi copii înțeleg la rândul lor că nu sunt singuri pe lume şi că este OK să ceară ajutor.

 

Mai trebuie adăugat ceva? Suntem siguri că da! Ajută şi tu cu experienţa ta părinţii, folosind rubrica de comentarii şi de share de mai jos. Mulţumim!
rechizitelemele.ro

Pages: 1 2 3

| Termeni și condiții | Confidențialitate | RSS SuperMămici |
Moda la preturi mici!vezi oferta!
+