Dezvoltarea fătului

Dezvoltarea fătului

Începând cu ziua 35 de la fertilizare, fătului i se pot deosebi cele cinci degete de la mâini, ochii se închid la culoare pe măsură ce se produce pigmentarea, organele fetale devin mai complexe, se poate distinge deja capul, creierul, ochii şi urechi, nasul şi gura, şi se pot vedea clar braţele, picioarele şi organele sexuale.

Pe durata şederii fătului în uter, plămânii săi nu îndeplinesc nici o funcţie. Oxigenul îi este asigurat de mamă, prin placentă şi cordon ombilical. Curând după naştere, cordonul ombilical este secţionat. în momentul în care se face acest lucru, o acţiune reflexă declanşează funcţionarea mecanismului de respiraţie, iar noul născut respiră pentru prima dată. în acelaşi timp, sistemul sangvin trebuie să se adapteze rapid unei surse complet diferite de sânge oxigenat.

Această schimbare bruscă este datorată dezvoltării în interiorul fătului a trei circuite scurte în sistemul sangvin. Ele permit ca sângele oxigenat al mamei să se îndrepte direct spre organele vitale ale copilului, ocolind plămânii şi ficatul, care au de îndeplinit un rol foarte limitat la copilul nenăscut încă.

Sângele oxigenat este transportat prin placentă spre făt, printr-o singură mare venă ombilicală. Aceasta eliberează sângele în ceea ce va deveni probabil principala venă care transportă sângele din organism la inimă, dar deocamdată se comportă ca principalul transportor al sângelui oxigenat la inimă. în mod normal, sângele ar trebui să treacă acum prin ficat. însă, în interiorul fătului, sângele ocoleşte ficatul printr-o scurtătură, cunoscută sub numele de tub venos, şi astfel trece direct în atriul drept al inimii. în inimă, sângele urmează o altă scurtătură, un gol între atriul stâng şi atriul drept al inimii, denumit foramen oval. în acelaşi timp, o a treia scurtătură, tubul arterial, conectează artera pulmonară ce iese direct din atriul drept, cu vena pulmonară, care transportă sânge de la plămâni la atriul drept, între ele, aceste circuite scurte ocolesc plămânii şi permit unei mari cantităţi de oxigen din placentă să fie eliberată rapid din atriul stâng în arterele care alimentează restul organismului. Sângele se întoarce din făt spre placentă prin două artere ombilicale.

Când cordonul ombilical este tăiat după naştere, trebuie să se producă o schimbare rapidă. Vena ombilicală şi arterele îşi încetează funcţionarea şi, lipsit de oxigenul din placentă, copilul încearcă să respire, dilatându-şi plămânii. în acelaşi timp, obturaţia arterelor ombilicale duce la o creştere a presiunii sângelui în vasele sangvine din partea stângă a inimii. Aceasta, la rândul său, provoacă închiderea atriului drept şi obturarea foramenului oval. Uneori, acesta nu se închide bine şi provoacă afecţiunea denumită “gaură în inimă”. La scurt timp după închiderea foramenului oval se închide şi circuitul arterial şi tot sângele din atriul drept se varsă acum în plămâni. în final, circuitul venos se închide, permiţând ficatului să-şi desfăşoare activitatea asupra sângelui ce se scurge din organism, iar sistemul sangvin al copilului revine la normal.

Fătul în curs de dezvoltare

Fătul creşte cu ajutorul oxigenului şi al altor substanţe chimice, asigurate de mamă prin intermediul placentei. Totuşi, deoarece există circuite scurte în sistemul sangvin al fătului, sistemele arterial şi venos nu sunt separate complet, cum se întâmplă după naştere. în consecinţă, sângele oxigenat se amestecă cu cel dezoxigenat, iar sistemul este mai puţin eficient faţă de cum va fi mai târziu.

În partea dreaptă a inimii, de exemplu, sângele oxigenat din placentă se combină cu sânge dezoxigenat ce se întoarce de la cap, apoi, sângele amestecat trece prin cele două circuite scurte în partea stângă a sistemului. Sângele care se îndreaptă spre cap şi corp transportă, deci, mai puţin oxigen decât este

Sângele părăseşte partea stângă a inimii, prin artera principală, sau aortă. Primele artere care se ramifică din aceasta sunt cele care duc la cap şi la partea superioară a corpului. Acestea se ramifică înainte ca tubul arterial să se unească cu aorta şi astfel capul şi partea superioară a corpului sunt alimentate cu sângele cel mai oxigenat. în consecinţă, în acest stadiu de dezvoltare, capul se dezvoltă mult mai rapid decât restul corpului, iar braţele fătului sunt mai lungi decât picioarele.

Viaţa fătului în interiorul uterului

Fătul în curs de dezvoltare este înconjurat de lichid amniotic, care are rolul de a-l susţine şi de a-i apăra ţesuturile delicate de zdruncinături şi modificări ale temperaturii exterioare. O parte din acest lichid provine din placentă şi uter, însă cea mai mare parte rezultă din sângele fătului însuşi, prin plămâni şi rinichi.

Lichidul amniotic se află în interiorul membranei duble, ce s-a format într-o fază incipientă a sarcinii în jurul embrionului. în timpul lunii a treia a sarcinii, fătul începe să înghită o parte din lichidul amniotic, iar până în ultimele stadii ale sarcinii, acesta poate , înghiţi jumătate de litru de lichid zilnic.

Nu se cunoaşte încă motivul pentru care fătul înghite acest lichid, cercetătorii însă sunt de părere că acesta doar exersează procesul de deglutiţie, de o importanţă majoră în cazul în care copilul va supravieţui după naştere. S-a constatat, de asemenea, că fătul exersează multe alte feluri de comportament în interiorul uterului, inclusiv respiraţia şi suptul. Mai mult, s-a ajuns la concluzia că organele de simţ, în special cele destinate pipăitului şi auzului, joacă şi ele un rol în viaţa fătului în curs de dezvoltare. Acesta poate auzi bătăile inimii mamei sale, sunetul vocii ei şi chiar şi sunete externe, cum ar fi muzica, sau zgomotul închiderii unei uşi. Un zgomot puternic, o scânteiere de lumină, sau o schimbare bruscă a poziţiei mamei pot provoca o reacţie perceptibilă din partea fătului. Cercetătorii au demonstrat că bebeluşii nenăscuţi pot reţine sunete şi ritmuri în timp ce se află încă în uter. De asemenea, fătul pare să treacă prin stări de somn şi de conştientă, la fel cum va face mai târziu. în timpul somnului, face unele mişcări, când este treaz se mişcă frecvent şi adesea puternic.

Creşterea şi dezvoltarea fătului în burtică

• Ziua 1: spermatozoidul se unește cu ovulul pentru a forma o celulă-mai mică decât o granulă de sare. Noua viață a moștenit 23 de cromozomi de la fiecare părinte, în total 46. Această celulă conține tiparul genetic complex al existenței umane-sexul copilului,culoarea părului și a ochilor, înălțimea şi nuanța tenului.

• Zilele 3-4: Ovulul fecundat ajunge prin trompe în uter,unde s-a pregătit terenul pentru implantare.

• Zilele 5-9: În acest interval de timp oul fecundat se implantează în peretele uterului și începe să se hranească.

• Zilele 10-14: Embrionul care se dezvoltă își semnalează prezența prin substanțele placentare și hormoni,oprind menstruația mamei.

• Ziua 20: Baza creierului, măduva spinarii și sistemul nervos sunt deja formate.

• Ziua 21: Inima fătului începe să bată.

• Ziua 35: se pot deosebi cele cinci degete de la mîini, ochii se închid la culoare pe măsură ce se produce pigmentarea. Organele fetale devin mai complexe, iar în acest stadiu se poate distinge deja capul, cu creier, ochi, urechi, nas şi gură, şi se pot vedea clar braţele, picioarele şi organele sexuale. La vârsta de opt săptămâni, fătul creşte în lungime cu aproximativ 1,5 mm în fiecare zi, iar până în a 12-a săptămână, are o lungime de aproximativ 9 cm. După cele opt săptămâni, dezvoltarea fătului implică mai ales creşterea în lungime şi în greutate.

• Ziua 40: se pot înregistra unde ale creierului.

• Săptămâna 6: ficatul preia producerea celulelor sîngelui și creierul începe să controleze mișcarea mușchilor si organelor. Mama pierde al doilea ciclu și își dă seama că este însărcinată.

• Săptămâna 7: se formează maxilarele, inclusiv rădăcinile dinților în gingii.

• Săptămâna 8: acum totul este complet ca într-un adult. Inima bate mai bine de o lună, stomacul produce sucuri gastrice și rinichii încep să funcționeze. Cu o lungime mai mică de doi centimetrii, această formă de viață care se dezvoltă se numește acum făt. La vârsta de opt săptămâni, fătul are deja un sistem ce transportă sângele în jurul corpului, la organele în curs de dezvoltare. Totuşi, sarcina sistemului sangvin fetal este puţin diferită de cea pe care sistemul sangvin al corpului va trebui să o îndeplinească după naşterea copilului. Toate organele interne şi sistemele principale, inclusiv muşchii, sistemul nervos, inima şi sistemul sangvin, plămânii, ficatul, rinichii, stomacul şi intestinele s-au format deja, deşi mai trebuie să se dezvolte încă pentru a ajunge la forma finală. De asemenea, scheletul, compus din cartilagiu, începe acum să se transforme în os.

• Săptămâna 9-11: Amprentele sunt deja evidente în piele, uterul se dublează în mărime, fața are deja profilul unui copilaș și mișcările mușchilor devin mai coordonate.

• Săptămâna 14: Creşterea în lungime a fătului devine mai rapidă, placenta fiind complet formată, iar la vârsta de 20 săptămâni fătul măsoară aproximativ 25 cm lungime. La naştere, cu 20 de săptămâni mai târziu, lungimea medie a copilului este de aproximativ 50 cm.

• Luna 4: Fătul are șaisprezece-douăzeci de centimetri și cântărește 200 grame. Mama va începe să arăte că este însărcinată. Legătura maternală dintre o femeie și copilul său biologic se dezvoltă de obicei în timpul sarcinii, în timp ce își adaptează stilul de viață la necesitățiile copilului. Începând cu săptămâna 18 mama începe să simtă mișcările fătului, lucru care întărește legătura.

• Luna 5: Fătul are aproape 300 de grame si 25-27 de cm. Miscarile lui sunt inconfundabile si deja sunt simţite de mamă. Hrana necesara supravieturii este furnizata prin cordonul ombilical, precum si oxigen necesar dezvoltarii. La vârsta de aproximativ 20 săptămâni, corpul fătului se acoperă cu păr fetal, cunoscut sub numele de lanugo. Aceste fire fine de păr cad înainte sau curând după naştere, fiind înlocuite cu păr permanent. Deja acum, fătul a început să producă urină şi este capabil să-şi mişte membrele într-un mod destul de viguros. Aceste mişcări ale copilului în uter pot fi simţite de mamă.

•Luna 6: Glandele sebacee și sudoripare ale fătului funcționeză. Dacă bebelușul s-ar naște în această lună și i s-ar acorda grija corespunzătoare, ar putea supraviețui. Sfârşitul săptămânii 28 marchează stadiul în care fătul este considerat viabil, deoarece dacă este născut acum, are 5% şanse de supravieţuire. În această etapă, fătul este acoperit cu o substanţă albă, asemănătoare cu ceara, denumită vemix caseosa. Aceasta este formată din celule mai vechi ale pielii, amestecate cu o secreţie grasă, produsă de glandele sebacee ale pielii, ce protejează pielea de lichidul amniotic înconjurător.

• Luna 7: Copilașul folosește acum cele 4 simțuri: văzul, auzul, gustul și pipăitul. Fătul aude şi recunoaşte vocea mamei și poate simți bătăile inimii sale și poate răspunde la atingere sau mișcare. Creşterea în greutate până în acest stadiu nu se desfăşoară ca şi cea în lungime. De fapt, până în săptămâna 28 a sarcinii, fătul este slab şi deşirat. Doar începând cu acest stadiu, în care grăsimea albă se fixează sub piele, fătul începe să crească considerabil în greutate. În ultimele săptămâni ale sarcinii, un alt tip de grăsime, cea brună, se fixează în unele porţiuni ale regiunii superioare a corpului. După 30 de săptămâni, când vălul de pe ochi se ridică, copilul poate deschide ochii, în această fază, interiorul uterului este luminat, deoarece lumina soarelui poate pătrunde prin abdomenul întins. De exemplu, dacă mama stă la plajă în bikini, fătul este scăldat într-o lumină caldă, roşiatică. În a 28-a săptămână e dezvoltat şi restul corpului, iar picioarele au devenit mai lungi decât braţele. Dezvoltarea muşchilor este deja completă, iar un copil care este născut în acest stadiu are 15% şanse de supravieţuire.

• Luna 8: Pielea începe să devină mai groasă, copilul absoarbe cam 4 litri de lichid amniotic pe zi, acesta fiind înlocuit complet la trei ore.

• Luna 9: Durata medie de sarcină este de 280 zile, spre sfârșitul acestei luni copilul este gata să se nască. La 36 săptămâni, şansele sale de supravieţuire ajung la 90%, deoarece plămânii sunt destul de dezvoltaţi ca să-i permită să respire singur. În multe cazuri, în acest stadiu, copilul se întoarce cu capul în jos, spre cervixul mamei. Mama şi copilul se pregătesc acum pentru experienţa extraordinară ce va urma: naşterea. Cântăreste în jur de 3kg iar inima lui pompează 1200 de litri de sânge pe zi. Este pe deplin capabil să trăiască în afara pântecului mamei.

Placenta

Pe lângă faptul că este un organ care transferă substanţe între mamă şi făt, placenta mai are încă o funcţie la fel de importantă: produce hormonii care dau posibilitatea mamei de a purta sarcina şi de a da naştere copilului. De exemplu, aceasta produce cantităţi mari de estrogen, care împiedică producţia de ovule şi ovulaţia. Progesteronul, hormonul care înmoaie şi calmează ţesutul muscular neted, contribuie la implantarea sigură în uter a embrionului în curs de dezvoltare şi la relaxarea muşchilor uterului şi stomacului, pentru a face loc fătului. Hormonii produşi de placentă provoacă, de asemenea, o accelerare a bătăilor inimii mamei şi o creştere a vitezei de funcţionare a rinichilor. Mama primeşte şi ea anumiţi hormoni de la făt. Aceştia ajută la pregătirea sânilor în vederea hrănirii copilului după naştere.

Anticorpi în sânge

Puţine substanţe sunt transferate de la mamă la făt. Oxigenul şi substanţele nutritive trebuie să treacă în mod evident prin placentă, iar anumiţi anticorpi ai mamei pot de asemenea să treacă din sângele ei în cel al fătului, oferindu-i acestuia imunitate la unele boli. Hormonii, având molecule mult mai mari, nu pot să pătrundă; dacă însă se întâmplă acest lucru, vor provoca stricăciuni importante. Fătul primeşte toate substanţele nutritive de la mamă, acestea fiind preluate din placentă, prin cordonul ombilical. Din nefericire, alte substanţe răufăcătoare, inclusiv alcoolul, pot pătrunde prin placentă, iar copilul unei mame dependente de alcool sau de droguri poate să se nască cu unele afecţiuni sau cu aceleaşi dependenţe, prin urmare, ca şi mămică, trebuie să urmaţi un regim alimentar strict şi sănătos pe timpul sarcinii.
Vasele sangvine fetale pătrund în vilozităţile corionului – formaţiuni alungite minuscule aflate pe stratul extern al membranei din jurul fătului – prin care se face schimbul de materiale nutritive şi materiale nefolositoare.

Surse: wikipedia

rechizitelemele.ro
| Termeni și condiții | Confidențialitate | RSS SuperMămici |
Moda la preturi mici!vezi oferta!
+