Despre E-urile alimentare

Despre E-urile alimentare

Majoritatea mâncării pe care o cumpărăm din supermarket este tratată cu o formă sau alta de aditivi alimentari, fie că e vorba de conservant, arome, coloranţi sau supliment alimentar. Deşi o multitudine de de E-uri au primit deja acordul autorităţilor naţionale sau europene pentru a putea fi utilizate în procesul procesării mâncărurilor, există nenumărate riscuri la care ne supunem, începând de la alergii datorate sulfiţilor până la dureri de cap şi piept, stări generale proaste, tulburări digestive şi intenstinale, ba chiar cancer.

 

Ce sunt E-urile?

Substanţe chimice adăugate în alimente (aditivi), care au fost testate minimum 6 luni conform standardelor europene, au nume de cod E, urmat de trei sau patru cifre. Dacă nu sunt folosiţi cum trebuie, devin periculoşi. Chiar dacă unii din aceştia sunt foarte bine evaluaţi, când producătorul nu respectă doza, consecinţele pot fi grave.

Există E-uri bune şi E-uri rele. Şi pe unele, şi pe altele le mâncăm în fiecare zi. Noi şi copiii noştri. Dar cum putem deosebi „prietenii” de „duşmani”?  Gemul de caise pe care îl folosim la prăjituri conţine acidifiant E 330, adică acid citric – unele studii susţin că ar fi cancerigen. În biscuiţii preferaţi ai copilului se găsesc agenţi de afânare E 503 (carbonat de amoniu), E500 (carbonat de sodiu), E 339 (fosfat de sodiu), emulsificator F 322, metabisulfit de sodiu E 223. Despre primele două, cercetările nu au indicat posibile efecte nocive sau pozitive pentru sănătate, în schimb, E 339 şi E- 223 sunt considerate potenţial toxice, E-uri suspecte, deoarece ar putea fi responsabile de tulburări digestive şi boli intestinale. Ingredientele la pliculeţ de genul delikat-ului dau gust mâncărurilor datorită glutamatului monosodic, dar despre acest amestec de sare cu vegetale uscate sunt mari discuţii referitoare la efectele sale asupra sănătăţii, deşi unele autorităţi le consideră adecvate, multe cercetări au relevat faptul că pot da dureri de cap, stări proaste datorate creşterii ritmului inimii sau dureri de piept. În brânza cremă, alt conservant asupra cărora oncologii avertizează că ar putea fi cancerigen:E 211.

Substanţele chimice adăugate în alimente (aditivii alimentari), care au fost testate minimum 6 luni conform standardelor europene, au nume de cod E, urmat de trei sau patru cifre. Dacă nu sunt folosiţi cum trebuie, aditivii devin periculoşi. Chiar dacă aceştia sunt foarte bine evaluaţi, când producătorul nu respectă doza, consecinţele pot fi grave.

Aditivii alimentari sunt împărţiţi în 24 de categorii, cele mai des întâlnite fiind:

– Edulcoranţii – îndulcitori, folosiţi pen­tru a înlocui zahărul

– Coloranţii (E 100 E 180) – pentru a da o culoare mai apetisantă;

– Acidifianţii – dau un gust uşor acid;

– Corectorii de aciditate – cresc sau diminuează aciditatea;

– Emulgatorii – asigură un amestec omogen între apă şi grăsimile alimentare (E 400-E 500);

– Conservanţii – întârzie sau împiedică alterarea alimentelor (E 200 – E 290);

– Corectorii de gust şi de miros – îmbu­nătăţesc gustul şi mirosul alimentelor;

– Propulsorii – gaze care servesc la expulzarea alimentelor din ambalaje;

– Antioxidanţii – limitează oxidarea în contact cu aerul (E 300 – E 337).

Din fericire, unele dintre aceste substanţe necesare, de altfel – n-au nici un efect negativ asupra sănătăţii noastre. Altele însă sunt aprobate doar în anumite ţări…

 

Copiii, cei mai expuşi la efectele nocive ale E-urilor?

Şi în privinţa E-urilor, se poate spune că nu substanţele în sine sunt periculoase, ci cantitatea şi numărul lor. Pentru copiii până la un an sunt recomandaţi numai aditivii naturali. Cu cât într-un aliment sunt mai mulţi aditivi, cu atât este mai dubios şi nu trebuie oferit copiilor sub

ani. Micuţii sunt mai sensibili decât noi, adulţii. Din păcate, piaţa dulciurilor pentru copii este şi cea mai bogată în Eriiri. De ce? Pentru că micii degustători sunt greu de convins. Iar argumentul cel mai important rămâne culoarea. De aceea, sucurile, budincile, jeleurile sunt pline de coloranţi nu tocmai nevinovaţi.

Copiii sunt atraşi de culorile intense. De aceea, sucurile, budincile, jeleurile sunt în topul preferinţelor.

 

De care E-uri trebuie să ne ferim?

În funcţie de cercetările făcute privind nocivitatea acestora, E-urile pot fi grupate în trei tipuri de categorii :

E-uri inofensive Sunt acele E-uri pentru care cercetările realizate până în prezent nu au identificat un potenţial pericol pentru sănătate în urma consumării acestor aditive alimentare.

E-uri “suspecte” Se numară: alergiile, dereglarile hormonale, tulburarile hepatice, bolile intestinale şi ale ficatului, tulburările hepato-biliare, tulburări ale tubului digestiv, tulburările nervoase şi creşterea nivelului de colesterol). E 125, E 141, E 150, E 171, E 172, E 173, E 240, E 241, E 477. Periculoase: E 102 (extrem de nociv), E110, E120, E124 (colorant alimentar roz, suspectat că ar produce tumori pe glanda tiroidă).

E-uri “periculoase” Efectele adverse ale E-urilor sunt potenţate de cantitatea şi regularitatea cu care obişnuim să consumăm produsele alimentare în care sunt introduse. Printre pericolele care pândesc organismul în urma consumării e-urilor “periculoase” se numără: tumorile şi cancerul. E 220, E 221, E 222, E 224, E 338, E 339, E 340, E 341, E 407, E 450, E 461, E 463, E 465, E 466 (afectează tubul digestiv); E 230, E 231, E 232, E 233 (produc boli de piele); E 200 (suprimă vitamina 812); E 320, E 321 – antioxidanţi din mar- garină (cresccolesterolul); E311, E 312 (atacă sistemul nervos);E 330-acidul citric sau sarea de lămâie (produce boli ale aparatului bucal). Posibil cancerigene sunt: E 123, E 131, E 142, E 211, E 213, E 214, E 215, E 217, E230, E 631. Sunt interzise sau foarte limitate ca folosire în alimente în SUA, Comuni­tatea Europeană şi în ţările din fostul spaţiu sovietic.

Pe lângă alte multe asemenea „arme chimice, E 123, spre exemplu, este interzis in multe ţari civilizate. La noi, este permis în anumite produse şi, mai grav, producătorii nu respectă legislaţia şi-l mai strecoară şi în alte alimente… Adică în bomboane, jeleuri, dropsuri mentolate, brânzeturi topite şi creme de brânză. Din aceeaşi categorie fac parte şi E 110 si E 102, coloranţi prezenţi mai ales în dulciuri şi prafurile de budincă. Aproape toate sucurile conţin E 330, o substantă considerată responsabilă pentru o serie de afecţiuni ale cavităţii bucale. Problema este că în războiul de „pro“ si „contra“ iscat în jurul aditivilor alimentari nu mai ştii pe cine să crezi. Cum procedezi?

 

Se cer schimbări radicale? Câteva sfaturi

Ar fi absurd să pretindem că vom găti 100% natural: nu avem nici timpul, nici spaţiul din beci sau cămară al bunicilor noastre. În plus, şi noi, şi copiii noştri suntem deja dependenţi de gustul sofisticat al alimentelor preparate industrial. Există însă câteva schimbări care nu cer prea mult efort si pe care oricine le poate face.

Prepară mai degrabă limonadă de casă în loc de sucuri cu aromă de lămâie, frişca proaspătă în loc de creme sau prafuri de frişcă, un dulce simplu din lapte, făină şi esenţă de vanilie sau cacao în loc de prafuri de pudding.

Supele clasice sunt la fel de gustoase si mult mai sănătoase decât cele la plic, cu condiţia să renunţi la obiceiul de a adăuga E 621. Cum care E? Cele de care sunt pline toate amestecurile de condimente.

Foloseşte unt în loc de margarină (nutriţioniştii susţin că aceasta afectează sistemul imunitar, creşte colesterolul, oboseşte ficatul, sclerozează vasele de sânge), brânză telemea în locul celor cremă, topite, afumate sau ambalate, ciuperci proaspete în loc de conserve. Ierburile aromatice şi condimentele naturale îmbogăţesc gustul mâncărurilor, fară pic de E-uri. Nu le evita!

Cumpără de fiecare dată lactatele cu ter­mene mici de valabilitate: brânzeturi proaspete sau caşcaval natural, iaurt cu valabilitate mai mică de o lună.

Evitaţi produsele puternic procesate sau cărnurile congelate, dacă aveţi posibilitatea cumpăraţi carnea de la producători şi ferme locale.

Special pentru cei mici…

Pentru produsele destinate copiilor, lista aditivilor permişi este restricţionată şi admite doar substanţe cât mai naturale, cum ar fi acidul lacuc (E 270), pentru sugarii sănătoşi, lecitina (E 322), care e întâlnită şi în ciocolată, acidul fosforic (E 338), pectinele (E 440), caragenon (E 407). Alimentele pe care i le poţi da micuţului tău, după înţărcare, pot conţine acidul acetic (E 260), carbonaţii (E 500). care se găsesc în biscuiţi, cereale şi pesmeţi. De asemenea, sunt permise mono şi digliceride (E 471) si acidul tartric (E 334). La produsele pe bază de fructe si cu conţinut redus de zahăr, sunt permişi citraţii (E 333) şi fosfaţii (E 341).

 

E-uri bune

Unii aditivi chiar nu fac rău, ba dimpotrivă! Natura i~a inventat cu mult înainte de cercetare, iată câteva exemple:

– Vitamina B2- colorant natural.

– E 300 – vitamina C naturală (acidul scorbic), antioxidant puternic.

– E 306 – vitamina £ naturală, antioxidant prezent în ficat, ouă, peşte, soia.

– E 322 – lecitina, antioxidant natural.

– E 407 – caragenon, emulsifiant natural extras dintr-o algă marină.

– E 421 – manitolul.

– E 440 – pectina, gelifiant natural.

 

Binenţeles că lista E-urilor bune şi lista E-urilor rele prezentate nu sunt complete, există mult mai multe E-uri cu efecte nocive sau cu efecte pozitive asupra sănătăţii noastre şi ale copiilor noştri. Aceste liste pot suferi modificări atât în funcţie de cercetările ce se înmulţesc an de an având în vedere interesul din ce în ce mai pronunţat al consumatorilor cât şi datorită progresului şi “progresului” industriei alimentare. În orice caz, mâncarea făcută în casă, ingredientele naturale vor trebui întotdeauna să fie prima opţiune în alimentaţia familiei.

elefant.ro
| Termeni și condiții | Confidențialitate | RSS SuperMămici |
Articole Fashion aproape noicu 90% discount!
+