Crizele de furie ale copiilor și managementul lor

Crizele de furie ale copiilor și managementul lor

Crizele de furie ale copiilor și managementul lor. Vulcanii sunt un fenomen natural spectaculos, dar la fel de periculos. Ne place și găsim absolut încantător spectacolul  pe care un vulcan îl face atunci cand erupe. Elementul surpriză ne tine cu inima stransă și cu sufletul la gură. Focul, lava portocaliu-roșiatică, pietrele aruncate, măretia cenușii care se ridică pană unde nu mai poti cuprinde cu ochii lasă fantezia să o apuce încotro vrea ea!

Dar, una e să fii langă vulcan și alta e să privești asta de la kilometri depărtare, eventual pe un ecran TV. Experienta langă copiii care se înfurie și fac adevărate crize sunt asemănătoare exploziei unui vulcan, însă, de această dată, suntem exact LANGĂ vulcan, e „live”. Lava ne frige, pielea ne sfaraie, pietrele ne cad în cap și ne lovesc, iar cenușa te sufocă. Ca părinte, cred că ai trecut și tu cel putin o dată prin așa ceva.

E bine știut că dispozitia explozivă este un cumul de factori genetici, de mediu și educationali. Ca părinte, rolul tău este să ajuti copilul mediind factorii de mediu și pe cei educationali.

Deși neplăcută, furia este o emotie cat se poate de „naturală” și necesară, pentru că ne semnalează că ceva nu este în regulă; e ca un semnal de alarmă pe care corpul nostru îl trage și ne comunică ceva. Furia este necesară pană la un punct. Din punctul în care ia proportii și scapă de sub control (de obicei, totul se întamplă de ordinul milisecundelor), furia se transformă într-o emotie disfunctională și nu ne dă energia care să ne ajute pe noi să ne atingem scopul, ci, dimpotrivă, ne împiedică în rezolvarea problemelor.

Crizele de furie ale copiilor si managementul lor

Crizele de furie ale copiilor si managementul lor

Furia vine acompaniată de schimbări de ordin psihologic și fiziologic: crește ritmul cardiac, respiratia se intensifică, nivelul de adrenalină din corp crește, iar senzatia de căldură invadează tot corpul. Întrebarea firească ce-ti trece prin minte este: „Ce anume face ca vulcanul să erupă?”

  • Cei foarte mici își pun, pur și simplu, părintii la încercare; altii sunt frustrati sau suferă, iar altii au comportamente de opozitie.
  • Copiii cu varste cuprinse între 3 și 6 ani se înfurie tot ca rezultat al frustrării (la magazin, Alin, 5 ani, se înfurie că mama nu-i cumpără ciocolată); refuză să renunte la o activitate plăcută (Georgiana, 3 ani, refuză să plece de la locul de joacă, astfel că, atunci cand mama îi cere să plece, ea începe să tipe, să lovească cu picioarele și cu mainile), sau ca rezultat al oboselii (pentru că nu doarme la amiază, Ana, 4 ani, devenea obosită după ora 17, iar singurul ei mod de a comunica era urland și tipand); vulcanul poate erupe la aceste varste și ca o consecintă a impulsivitătii copilului, ca rezultat al nerăbdării copilului (cand trebuie să aștepti la medic, sau la magazin).
  • La copiii cu varste cuprinse între 6 și 10/11 ani, furia poate fi cauzată de dificultătile pe care copilul le are la școală (fie că sunt probleme de concentrare a atentiei, de memorare, de învătare); refuzul respectării regulilor, lipsa abilitătilor de a gestiona conflictele cu ceilalti copii, frica (frica de eșec), dezamăgirile.
  • La adolescenti, furia poate veni din atitudinea rebelă, lipsa acelorași abilităti de a gestiona conflictele cu ceilalti sau cu sine, frica de a nu dezamăgi, comparatia cu ceilalti de aceeași varstă, o imagine de sine scăzută, ganduri cenușii, nerespectarea regulilor (pentru că e „cool” sau din dorinta de a apartine unui grup).

Dar, de cele mai multe ori, furia are la bază ganduri irationale. Ce trebuie să faci tu, ca părinte? Să ajuti copilul să-și înteleagă gandurile, să le „controleze”, să pună altele în locul celor irationale, dar să îl înveti și o serie de abilităti (ca de exemplu, solutionarea unui conflict sau abilităti de comunicare asertivă).

Dar de ce „trebuie” să „îmblanzim” vulcanul? Pentru că studiile au demonstrat faptul că cei care se stăpanesc mai bine sunt mai plăcuti, își fac mai ușor prieteni, iar prieteniile sunt mai trainice, se descurcă mai bine la școală, iar toate acestea la un loc îl fac un copil fericit, care va deveni, ulterior, un adult fericit. Aceleași abilităti pe care el acum le dezvoltă pentru a-și face prieteni, a se juca cu ceilalti, a împărti cu ceilalti,  a se decurca bine la școală îl vor ajuta mai tarziu la locul de munca, în relatiile cu prietenii, cu familia pe și-o va forma, cu sine însuși.

Știati că vulcanii au fost denumiti după zeul roman al focului, Vulcanus!?! Furia este asemenea unui foc, iar toti știm cum se face focul. Și mai știm că, dacă vrei să tii focul aprins, atunci trebuie doar să pui lemne și să sufli putin, iar dacă vrei să-l stingi,  fie nu mai pui lemne, fie torni apă peste el ca să-l stingi mai repede.

Ca părinte, probabil vrei să stingi focul cat mai repede! Ce-i de făcut?

  • Cand piticul tău are între 1 și 3 ani ( și acum e ca un buretel care absoarbe tot), a-i asculta emotiile și de a-i da sentimentul sigurantei poate fi de real ajutor. După ce „criza” a trecut, doar ascultă-l și fii ca o oglindă pentru el, o oglindă care-l întelege, îl iubește și-l tine în brate. Evitati să etichetati copilul („ești rău!”, „ești urat!”). De asemenea, o metodă bună este să-i distragi atentia cand simti că este „pe punctul” de a se înfuria. Cand deja s-a înfuriat, ai grijă să nu se lovească, să nu-și facă singur rău, să nu lovească pe altcineva, sau să nu arunce cu obiecte. Cel mai bun moment de a interveni este înainte ca vulcanul să explodeze, pentru că în momentul eruperii, nicio metoda sau tehnică nu dă roade.

Cand este mic, copilul are nevoie de rutine, iar lipsa acestora poate da naștere unei nesigurante, iar această nesigurantă este un teren propice pentru aparitia furiei. Oferă-i alternative! Comunică-i ferm că nu ești de acord cu ceea ce face/spune el! Nu vă înfirbantati, pentru că doi vulcani încinși sunt mai periculoși decat unul singur. Dacă este mai energic, poti să-l încurajezi și să-l lași să facă activitate fizică sustinută. Uneori, un simplu masaj face minuni! Știi bine că un copil înfuriat este un copil încordat, iar masajul o sa-l ajute să se relaxeze.

Între 3 și 6 ani, copilul învată foarte ușor că furia este eficientă  pentru a obtine ceea ce dorește, doar dacă părintii „vor” repede să-și calmeze copilul dandu-i ceea ce vrea. Va trebui să-l înveti contrariul! Ascultă-l! Fii empatic! Încurajează-l să-și găsească cuvintele care să exprime ceea ce l-a înfuriat! Încurajează-l să-și recunoască emotiile! Cand sunteti la cumpărături, implica-l și încurajează-l să se comporte ca un cumpărător. Se va simti UTIL și … ADULT (nu asta vor copiii, să fie adulti!?!). Dacă trebuie să așteptati, jucati-vă! Dă-i responsabilităti și oferă-i feedback pozitiv copilului. Dacă s-a înfuriat, totuși, învată-l cum să-și descătușeze energia acumulată: să meargă în camera lui să tipe (mai încet), să strangă în brate o pernă. Oferă-i alternative: cand simte că e pe punctul de a se înfuria, ar putea merge în camera lui pentru a sta întins în pat, a asculta muzică/poveștia-și tine animalul preferat în brate, ar putea merge cu biciclta în parc, cu rolele sau poate vorbi cu un prieten sau cu dumneavoastră despre ceea ce simte că i se întamplă. Îi puteti construi povești în care personajul principal a învătat cum să-și controleze stările de furie.

Învată-l să respire! Cand simte că e pe punctul de a se înfuria, învată-l să respire adanc de 3-5 ori. Așa i se va răcori și mintea, și trupul.

Comunică ferm, calm, coborandu-te la nivelul lui (inclusiv fizic), nu-l ironiza (nici măcar în glumă), nu-ti schimba părerea pe parcurs.

Pentru copiii mai mari, între 6 și 11 ani, dar și pentru adolescenti, este important să apreciezi comportamentele pozitive, punctele lor tari, să-i responsabilizezi (pentru a-i crește încrederea în fortele proprii), laudă-i de fată cu prietenii tăi, implică-i în discutii și decizii. Învată-i să-și rezolve conflictele (oferă alternative la rezolvarea problemelor, conflictelor). Poate fi de ajutor să-l ajuti să-și  întocmească o listă cu lucruri „care-l scot din minti”, apoi, alături să scrie gandurile care-i trec prin minte cand se întamplă acel lucru (asta pentru a sesiza legătura dintre gand și emotie). Oferă-i, apoi, ganduri alternative (Dacă în loc de „este goaznic!” ai spune „este neplăcut!”, cum te-ai simti?).

Scoate în evidentă lucrurile pe care le pierde dacă se înfurie și lucrurile pe care le caștigă dacă poate să-și stăpanească această emotie.

Indiferent de varstă, cauză și metoda pe care dorești să o aplici, un lucru rămane esential: FII TU  PRIMUL care face tot ceea ce vrei să-l înveti! Puterea exemplului este prea mare pentru a putea fi contestată.

Dacă după toate acestea îti este greu să rămai calm ori de cate ori erupe vulcanul, nu ezita să apelezi la un specialist!

Mirela Tiganas www.psymind.ro

elefant.ro
| Termeni și condiții | Confidențialitate | RSS SuperMămici |