Baia bebeluşului

Baia bebeluşului

Baia zilnică este de mare folos: contactul cu apa, joaca în cădiţă, „discuţia” cu mama sau cu tata în timpul îmbăierii îi fac plăcere şi contribuie la buna dezvoltare a copilului. Este recomandabil ca baia să se facă înaintea mesei, nu după masă, deoarece copilaşul relaxat după activitatea pe care a avut-o mănâncă şi adoarme repede.

Igiena zilnică a copilaşului este foarte importantă. Pielea sa este moale şi delicată, iar urina, transpiraţia sau saliva îl pot irita. Aveţi grijă să îndepărtaţi prin spălare urina, fecalele, transpiraţia, precum şi resturile de lapte şi mâncare; de obicei apa simplă, eventual un şerveţel umed, fără săpun sau şampon, sunt suficiente.

 

Baia NU ARE CONTRAINDICAŢII!

 

Deocamdată, în ţara noastră, nu este bun contactul cu apa de robinet în timpul evoluţiei unei varicele (vărsat de vânt). Nici o altă îmbolnăvire nu poate fi piedică în calea îmbăierii; dimpotrivă, dacă un copil are febră, baia face parte din tratamentul bolii care a determinat creşterea temperaturii. Nici vaccinările prin injecţii nu împiedică baia. Pe de altă parte, dacă părinţii sunt prea obosiţi într-o zi sau nu dispun de apă destulă, baia generală poate fi înlocuită cu una parţială, adică se curăţă cu puţină apă, eventual cu o mănuşă de prosop, zonele care se murdăresc mai uşor. Aceeaşi metodă, adică baia parţială, este indicată şi pentru toaleta nou-născutului căruia nu i-a căzut sau de abia i s-a desprins buricul (bontul ombilical). El mai poate fi spălat în jet de apă de robinet, însă fără a-l ţine în cădiţă cu apă.

Temperatura apei de baie (sau pentru duşul nou-născutului) trebuie adaptată preferinţei copilului, în general aproximativ 36 grade C (apreciată cu cotul adultului sau cu un termometru special); unii copii, chiar foarte mici, îşi manifestă dorinţa de a avea de-a face cu apă un pic mai caldă. Le-o putem respecta, dar, pentru călirea corpului oricărui sugar, este indicată o limpezire, un duş cu apă mai rece decât apa de baie; în acest scop se poate folosi o stropitoare-jucărie.

 

Câteva amănunte despre îmbăiere

 

Puneţi apă rece în cădiţă, adăugaţi apă fierbinte şi amestecaţi. încercaţi apa cu cotul. Nu adăugaţi niciodată apă fierbinte cu copilul aflat în cadă. Băgaţi copilul dezbrăcat în cădiţă, susţinându-i capul şi ceafa pe antebraţul dumneavoastră, în timp ce degetele aceleiaşi mâni îi înconjoară bine braţul de partea opusă dumneavoastră. Puneţi cealaltă mână sub funduleţul lui pentru a i-l sprijini. După ce aţi ajuns cu trunchiul şi picioruşele lui în apa din cădiţă, zâmbiţi-i, vorbiţi-i, cântaţi-i tot timpul în timp ce-i stropiţi corpul cu mâna liberă. Susţineţi-i tot timpul capul şi umărul de partea opusă şi lăsaţi-l să dea din braţe şi din picioare. Asta îi face mare plăcere! Spălaţi-l cu săpun sau şampon pentru copii, folosind un burete sau o bucată de material textil, sprijinindu-l permanent pe braţul dumneavoastră. Atenţie, nu folosiţi apa din cădiţă pentru spălarea feţei copilului. De cel puţin 2-3 ori pe săptămână e bine să nu folosiţi nici săpun, nici şampon, ci doar apă! Hidroterapia îi place şi îi face foarte bine.

Citeste  Pofta de mâncare - sfaturi

Nu lăsaţi niciodată copilul singur în baie. Chiar în apă foarte puţină se poate îneca.

Pentru cel puţin câteva secunde e cazul să-l întoarceţi cu faţa în jos, de data aceasta sprijinindu-i pieptul şi gâtul pe antebraţul dumneavoastră. Fiţi atenţi să nu intre cu faţa în apă! Clătiţi pielea copilului sprijinindu-l continuu. Durata băii o veţi stabili împreună. Dacă sugarul se simte bine, dă semne că-i place ce i se întâmplă, puteţi continua 4-5, chiar mai multe minute. La primul semn de neplăcere însă, trebuie să renunţaţi şi să reluaţi baia după o zi, chiar două. Scoateţi-l din apă strecurându-vă mâna liberă sub funduleţul lui şi ţineţi-l bine pentru că este alunecos.

După baie, copilaşul va fi pus pe un prosop mare cu care îl înfăşuraţi lăsându-i liberă doar faţa. Treceţi la toaleta ochilor: ştergeţi delicat fiecare ochi dinspre tâmplă către nas folosind o batistă moale (fiartă şi călcată cu fier încins) sau o compresă sterilă de la farmacie (poate zgâria pleoapele dacă nu sunteţi atenţi!). Pentru fiecare ochi, schimbaţi compresa sau folosiţi alt colţ al batistei de bumbac.

Apoi faceţi toaleta urechilor: ştergeţi conştiincios cu colţul prosopului tot pavilionul urechii. Nu este nevoie de beţişoare cu vată: uneori, mai ales în mâna unor părinţi neexperimentaţi şi emoţionaţi, acestea pot provoca iritaţii ale conductului auditiv. Eventual, pentru sugarii mai mari se pot folosi beţişoare cu vată din comerţ, din cele care au o îngroşare ce nu permite introducerea prea profundă. Aveţi grijă de lobul urechii şi nu uitaţi spatele pavilionului; uscaţi-l bine prin tamponare cu prosopul. Tot acum este momentul curăţării nasului (cu tamponaşe din vată răsucită bine şi netezită ca să nu aibă scame sau cu un colţ al batistei de bumbac).

Citeste  Înţărcarea bebeluşului

Urmează uscarea grijulie a pielii, peste tot, tamponând cu atenţie pliurile: sub bărbie, la subsori, la vintre, la îndoitura genunchiului.

Nu uitaţi să-i zâmbiţi şi să-i vorbiţi în tot acest timp!

 

Curăţarea buricului

 

Asistenta medicului de familie vă va arăta în primele zile cum să păstraţi curat bontul ombilical (buricul). Curăţarea lui previne infecţiile. Stergeţi cu atenţie pliurile pe care pielea le face în jurul buricului cu o bucată de vată înmuiată în alcool alb de 70 grade, eventual în spirt medicinal. Nu pansaţi bontul ombilical şi nu puneţi prafuri (sulfamidă) sau unguente pe bont.

Odată ce bontul ombilical a căzut, va fi necesar să curăţaţi zilnic mica rană rămasă până la cicatrizarea completă: cu o compresă sterilă umezită cu spirt, ştergeţi bine toate cojiţele adunate acolo. Dacă observaţi o mică sângerare (puţin sânge lichid sau închegat), nu vă îngrijoraţi! Spălaţi bine buricul cum am descris mai sus şi picuraţi puţin lapte din sân. Scutecul de unică folosinţă tip Pampers se răsfrânge când înfăşaţi copilul astfel încât mica rană a buricului să rămână doar sub cămăşuţă, nu acoperită de scutec. Dacă observaţi ceva ciudat (sângerarea repetată poate fi un semn de boală mai ales la băieţei, uneori poate apărea o secreţie galbenă, o înroşire cu umflătură de jur-împrejur, alteori mirosul este neplăcut), anunţaţi repede medicul de familie.

 

Curăţarea funduleţului

 

Este foarte important să curăţati copilul de fiecare dată când îi schimbaţi scutecul deoarece pielea lui este foarte sensibilă şi se irită uşor. Spălaţi-vă pe mâini înainte de orice manevrare a copilului. După ce îi desfaceţi scutecul, îl ştergeţi cu o cârpă curată sau cu şerveţel umed, îndepărtând astfel de pe piele cea mai mare parte a fecalelor. Apoi îi ridicaţi picioruşele şi împăturiţi sub el scutecul purtat. Ştergeţi funduleţul şi burtica până la buric cu o cârpă curată înmuiată în apă sau spălaţi copilul în jet de apă, la robinet. Curăţaţi temeinic şi cutele pielii de la baza coapselor; ştergeţi întotdeauna de sus în jos şi spre exterior. Spălaţi-i bine şi zona genitală. Atenţie la fetiţe: spălarea, ştergerea acestei regiuni se face corect dinspre faţă spre spate, adică de la vulvă către anus; mişcarea inversă poate duce la infecţii ale vezicii urinare. Apoi tamponaţi zona genitală, funduleţul şi burtica până la buric cu un prosop uscat, după care ar fi bine să lăsaţi copilul fără scutec pentru a permite aerisirea şi pentru a preveni eritemul fesier. Vorbiţi-i bebeluşului în timp ce-l curăţaţi!

Citeste  Piure de cartofi (pentru bebelusi)

Eritemul fesier este înroşirea pielii funduleţului şi de pe partea interioară a picioarelor, de obicei pentru că a stat prea mult în contact cu urina, materiile fecale sau transpiraţia. O altă cauză a eritemului fesier o poate reprezenta faptul că sugarul nu tolerează scutecele de unică folosinţă pe care i le puneţi. La primele semne de înroşire a pielii schimbaţi scutecele mai frecvent şi lăsaţi copilaşul fără scutec în cea mai mare parte a zilei, nu utilizaţi pantalonaşi din plastic. Pentru a unge copilul este foarte eficient, de cele mai multe ori, uleiul alimentar: ulei de măsline ca atare sau ulei de floarea soarelui păstrat într-o sticluţă pe care o fierbeţi timp de un sfert de oră în vas cu apă. Mai puteţi folosi creme preparate în farmacii, mai ales pe cele din plante (gălbenele, muşeţel, cătină), niciodată din cele cu antibiotic sau cu derivaţi de cortizon; acestea se întrebuinţează numai la indicaţie medicală bine gândită.

 

Tăierea unghiilor

 

Se recomandă ca unghiile nou-născutului să fie scurte, astfel încât să nu se poate zgâria. Este bine ca sugarul să aibă propria lui forfecuţă de unghii, preferabil cu vârful rotunjit, iar dumneavoastră, părinţii, să o manevraţi cu atenţie. Unghiile mâinilor se taie rotunjit, cele de la picioare – drept.

Prin amabilitatea UNICEF

zenda.ro
| Termeni și condiții | Confidențialitate | RSS SuperMămici |
Sandale Ieftinecu 90% discount!
+